Aş vrea să spun că a murit Ion,
dar nu pot spune, tac, nu am cuvinte,
mă dor toate cuvintele de când
umblam în patru ochi printre morminte
şi nu credeam să învăţăm... cum zice
poetul cel al nostru, cel Mihai...
citeam pe cruci despre odihnă, despre
adâncul crud al gurilor de rai
şi ne-ngânam frumos că nu se poate,
că mai avem, că dânsa-i tocmai hăt...
doamna aceea dinspre totdeauna,
fără în faţă, fără îndărăt...
şi ne-ntorceam să mergem înainte,
înspre abstract/concret, pe sub amvon...
iertaţi-mi îndrăzneala, staţi cu minte:
aş vrea să spun că a murit Ion!
