Am fost atunci, acolo... ştii unde, cred că ştii...
(locul acela singur, sfinţit de ciocârlii,
unde ai spus, iubito, că vrei şi tu s-ajungi)...
şi nu erai acolo, şi nu erai atunci!...
Am fost... rămân acolo, atunci, departe hăt...
şi nu văd nici Ileană, nici Făt-frumos nu văd,
n-aud nici răsuflare de Zmeu bătrân şi-ncet...
şi nicăieri nu-i nimeni, şi nu ştiu ce să cred!
Deschid o carte veche... îi văd pe toţi, i-aud,
îi rog să se coboare... ce vreme, ce trecut
îmi intră în odaie, în suflet, în cuvânt...
miroase a cerneală, a tine în curând!...
Închid o carte veche... cu tot cu toţi o-nchid...
nu vor să stea afară, sunt gata de murit...
nu-i mai citeşte nimeni... hai, vino să-i citim...
o carte nedeschisă e-un fel de ţintirim!
Te rog să vii acolo... te rog să vii atunci...
să-mi scrii o carte mare, cu taine şi porunci,
şi să rămâi cu mine, frumoaso, mult, mereu:
tu - veşnică Ileană... eu - Făt-frumos şi Zmeu!
