Ai ars frumos şi negreşit... ai ars
cum rugul sacrosanct sub rug de mure,
dar timpul/spaţiul tău mirobolant
s-a hotărât, n-a vrut să se îndure
de ochii tăi şi de lumina ta...
şi parcă răzvrătirea unui faust
te-a smuls din ce-ai avut adânc şi nalt,
a râs şi te-a oprit din holocaust!
Ai ars frumos şi negreşit... ai ars
pe dinăuntru şi pe dinafară,
cu flăcări lungi tocmai până la punct,
sub rugul înflorit ultima oară!
Încă te văd pe urmă-n vâlvătăi
şi-ţi simt cenuşa-n suflet cum se vâră
să sigileze tot... văd lăcrămări
şi flori de rug rugându-se pe dâră!
Ai ars frumos şi negreşit... ai ars
făcându-ţi rost din viaţă şi din moarte,
ai zis şi-ai arătat de ce şi cum
lumina ta rămâne mai departe!
