Cred că trebuie să mă opresc înainte de a trece
de capătul acestui Sens!
Ce sens are să trec dincolo de Capăt,
să trec dincolo de (Ne)Cunoscut,
mai ales că nu există nici o Lege
în mijlocul şi în marginea nevăzutului Sapiens,
care să mă lase fără cuvinte...
care să mă lase la Început?
Oare nu trebuie să nu mă opresc înainte de toate
cele, câte mai sunt
înainte şi după acest Capăt mizerabil,
să nu-mi mai pese de Minus şi Plus...
şi să mă doară-n pălărie...(de Eternitate)...
să mă doară în cot...(de cel Indiferent şi Mărunt)...
şi să nu spun nici măcar
„eu cam atâta am avut de spus”?
