Bună dimineaţa,
frumoasă Roabă a lui Dumnezeu!...
De mii şi mii de ani îţi osteneşti
visul şi trupul şi sufletul prin Eternitate,
dar nimeni nu întreabă dacă ţi-i greu
printre cele sfinte şi printre cele lumeşti,
dacă inima ta răbdătoare mai poate
duce sângele ne/norocirii până departe,
din ce în ce mai rece şi mai departe!
Bună ziua, bună seara,
frumoasă Roabă a lui Dumnezeu!...
Să ştii că am foarte multă Vremelnicie
numai bună şi minunată
pentru alcătuirea ta exemplară
şi pentru mângâierea sufletului tău,
am numai mirare şi admirare pentru tine...
şi te întreb încă o dată:
nu vrei să te scot din această Robie?
