Cuvântul meu s-a dus cu vântul (sincopă)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Cuvântul meu s-a dus cu vântul/ care-a bătut la uşa ta,

să-ţi spună când începe ploaia/ şi când sfârşeşte moartea mea!

Să fi deschis...ce întâmplare/ şi ce minune-ar mai fi fost:

primeai în casă poezia/ şi viaţa mea fără de rost!

Primeai un timp, primeai o vreme/ de reverie şi poveşti...

şi toată binecuvântarea/ din glasul Limbii Româneşti!

Primeai o steauă lângă Steaua/ ta mai frumoasă ca a mea

şi mult mai bine răsărită,/ să-mi iau lumină de la ea!

Ţi-aş fi adus ce nu se poate să duc (vreodată) nimănui:

numai blândeţe de la Mama, dar şi dulceaţă de gutui!

Ţi-aş fi adus două hectare/ cu ghiocei şi toporaşi...

şi un hectar cu manuscrise/ la „Cotul Donului” din Iaşi!

Ai fi trăit şi o iubire/ mai mare ca iubirea ta

când vezi cum se sfârşeşte ploaia/ şi cum începe moartea mea!

Citit 9052 ori Ultima modificare Duminică, 07 Mai 2017 19:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.