Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Şi uită-te n-urmă ş-ascultă şi taci:/ sunt umbrele noastre
uscate şi goale, amare şi reci/ de-atâtea dezastre!
Sunt zilele tale rămase pe drum/ cu zilele mele
murdare, curate, mai scurte, mai lungi,/ uşoare sau grele!
Sunt nopţile mele cu suflet adânc/ şi linişte naltă
cât nopţile tale, în care a fost/ să fim laolaltă!
Şi uită-te n-urmă...Acolo mai sunt/ Icoanele noastre
rămase-n fântâna din care-am băut/ globule albastre!
Şi unde-am văzut ce frumoasă erai/ şi tu, ca şi Luna
pe care-o scoteam în căldare, crezând/ c-o am totdeauna!
Acolo e tot ce mă face să cred/ c-aici e departe:
ci viaţa nu-i viaţă, ci visul nu-i vis,/ ci moartea nu-i moarte!
Acolo s-aude ş-acuma un plâns/ ş-un strigăt pe vale,
al mamelor duse s-aducă (din cer)/ Tăceri catedrale,
s-aducă iertare, blândeţe şi dor.../ ş-apoi să le-mpartă
la toţi, ca pe-o turtă cu Suflet de Grâu.../ Acolo...la poartă!

Citit 1223 ori Ultima modificare Vineri, 16 Iunie 2017 18:47

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se mai publica automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.