Merg cu tramvaiul, dorm... şi mi se pare
că cineva îmi umblă-n buzunare!
Cu degete încete, delicate,/ îmi umblă-n buzunarul de la spate
şi am furnicături, poftă de sfadă/ cu hoaţa ce miroase a livadă,
a mere interzise, două, coapte
cum se coc sânii fetei într-o noapte,
când sângele dă-n clocot şi îşi cere
dreptul la viaţă, dreptul la mistere,
când inima nu poate să mai bată/ nemuritoare şi însingurată!
Cu degete încete, delicate,/ îmi cată buzunarele, pe toate...
văd, mai târziu, în mâna ei măruntă,
inelul de logodnă şi de nuntă!
