Mărturisesc: te aştept până la moarte în gara
unde vine mărfarul cu haine de mire şi rochii de mireasă,
unde felinarul încă mai pâlpâie
şi ne arată drumul spre (a)casă!
Mărturisesc: te văd şi acum în cea mai curată
şi arsă de soare rochie de stambă,
când numai tu erai lumina felinarului meu din gară
şi numai eu eram fluturele tău de lampă!
Mărturisesc: a sosit ceasul al treisprezecelea
şi face tac-tac, tac-tac, tac-tac!
Oare de ce am tăcut până acuma şi nu (ţi)-am spus
despre sufletul tău întru pururea drag?
Mărturisesc: trebuia să-(ţi) fi spus mai înainte,
mult mai înainte!
Acum nu mai pot, acum locuiesc departe, hăt-hăt departe,
tocmai dincolo de cuvinte!
