NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

eu te respect, figura mea de stil, de sanchi şi de treflă, te contemplu ca pe-un uric de samă, strict-secret, ascuns într-o firidă dintr-un templu şi căutat cu patimă şi sârg, de când s-a pus istoria pe cale, visat, râvnit, râs, plâns de cavaleri, de regi, de împăraţi, de haimanale…

te-ai dus, bătrâne hâtru şi cuminte. te-ai dus...şi ai lăsat singurătatea fără matale. până la capăt am să-mi aduc aminte cum te vedeam şi te auzeam pe deal şi pe vale, cum trebăluiai prin grădină şi prin ogradă şi pe toate coclaurile pe care le-ai sfinţit cu sapa, nu cumva…

la deal şi la vale, prin sângele tău, mă simt un titanic de-o viaţă întreagă – şi caut, şi caut...şi încă nu văd nimic temător – toţi se uită şi pleacă departe de mijlocul tău majestos, departe de marginea ta luminoasă, de sufletul tău blând şi drept şi curat, de…

şi dinspre „tot” asculţi întruna:/ „sunt eu... ştii cine... îţi trimit tot ce visezi fără oprire,/ de la-nceput, frumos, curat, tot ce râvneşti fără prihană,/ cum sanctitatea unui schit, cum lacrima de adâncime/ când stele proaspete (nu) cad !!!” şi-ţi pare floare la ureche/ să tot pândeşti, să tot aştepţi,…

se apropie. din toate părţile se apropie.sunt multe. puzderie. nu lipseşte nici una.se apropie dinspre demonic? dinspre divin?nu ştiu. dar vin toate într-una şi întruna!!!sunt acasă. în patrie. în toată ţara, adică.sunt naţionalist pe deasupra şi pe dedesubt.dar nu-mi pun sârmă ghimpată la margine.nu pot să fiu nici în/frânt şi…

am astă clipă... o păstrez întruna, ca pe-un secret curat, ca pe-un odor - e PRIMA... celelalte sunt murdare - s-o am atuncea, când va fă să mor!!! am astă clipă... o ascund în suflet - numai acolo-i locul cel mai sfânt - în rest, e destrămare şi minciună, timp…

Acum nu-mi mai trebuie minte.../ şi pun numai sufletu-n joc! Nimic nu mai stă la-ndoială.../ şi totul e simplu şi pur:/ nu am pentru ce să mai caut,/ nu am pentru ce să mai rog, nu-i nimeni să dea sau să ceară/ n-acest mic şi mare-mprejur! Şi dacă nu-i nimeni,…

Te rog să intri, Înălţimea Ta - mi-i sufletul deschis pentru primire, n-ascund nimic, totu-i ş-aici ş-acum, să-ţi placă negreşit, să te admire, să-ţi mulţumească până în pământ şi până-cer... aşa... să-ţi mulţumească fiindcă ai bătut atâta drum, să-mi dai aiastă clipă fără mască, să-mi iei din vis, din suflet…

LUMINĂ SINGURĂ... LUMINĂ aşa de caldă şi aşa de rece, spune-mi - în clipa următoare - cine mai trebuie să vină, cine mai trebuie să plece pentru a fi continuare a vieţii şi a morţii laolaltă, fără tăgadă şi de o potrivă pe drumul dintre cântecul de leagăn şi până…

vreau să te văd...şi nu pot să adorm de-atâta şi atâta AŞTEPTARE, dar te visez – cu ochii mari, deschişi – în viaţa şi în moartea următoare, aşa, ca şi cum n-ai fi fost oricând fir scump, de borangic, de levănţică, lumină călăuză-n cercul trist al VEŞNICIEI CU VITEZĂ MICĂ…

vezi RAZA ceasta? eu sunt CERCUL ei – predecesor al ARIEI CELESTE, unde concretul mişună abstract, unde abstractul dă concretul PESTE, adică dincolo – uitându-mă de-aici ori de acolo – ce mirare tristă când văd şi-aud – jur pe tot lungul meu – că-n UNIVERS „dincoace” NU EXISTĂ !!! vezi…

pe marginea Cărării dinspre tine sunt lacrimi fără glas şi rugăciuni, la capete-s biserici care-aşteaptă, şi clopote pe care să le suni când vii sau când te duci în căutarea timpului tău amestecat cu-al meu, s-audă începutul şi sfârşitul unde-i stăpân şi iartă Dumnezeu – şi unde totul stă într-o…