Am să-ţi trimit un fluture la toamnă, verde, haihui, rămas aici, subţire, uitat de timp, de vreme şi de moarte, înalt, frumos, deştept, aproape mire! Am să-l trimit cu zborul cel din urmă, cu tot suavul prins în fluturare... văzduhul tău, sufletul tău, livada s-or înflori-n secunda următoare! Acuma-l scriu, şi-l corectez, şi-l laud, şi-l dăscălesc, şi-l rog să nu s-abată din calea cea mai scurtă către toamnă, din drumul cel mai drept spre altădată! E gata... îl c ...

Muma Pădurii nu fumează. Nici eu nu mai fumez. Că era să dau colţul în faţă la Episcopie. Eram înfundat cu nicotină şi şperlă mai ceva decât hornul sobei din odaia sărmanei bunica Elena, văduvă aproape toată viaţa. Nu ştiu dacă-i bine că nu mai fumez. Nu ştiu dacă-i bine că m-am apucat de lăsat brusc, exact când am fost legat de un monitor la Urgenţele lui Andrei, iar medicul, cu ţigareta-n gură, mi-a huruit la ureche: „Hodorogule, vezi linia de pe ecran? Dacă se ...

Ce fel de-ntuneric e-n inima nopţii!... nu văd nici să stau, darămite să merg... mă las dus de sânge, la deal şi la vale, şi caut (orbeşte) ieşirea din cerc!... Mă las... şi m-aud: „să se facă lumină!”... s-aude ecoul... nu-i nimeni... nu sunt nici păsări, nici fiare n-această pădure rotundă, moldavă, cu suflet rotund! În/cerc în zadar să pornesc lumânarea... ceva/cineva îmi tot suflă-n chibrit!... În largul de beznă a sângelui verde mi-i frică... şi cred c ...

De mult... (ce demult!)... a plecat înspre mine, dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...! încă mai am timp şi mai am ne/răbdare, încă nu am nimic de uitat şi de ascuns! Oricum... (oricât de departe ar fi pornit spre inima mea aşteptând vindecare)... trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...! lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare! Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...! (şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)... cred că mă locuieşte o boală incurabilă... ...

Da... se aud vreascuri trosnind! Ca şi cum calcă cineva pe ele se aud! Din spatele lui Tudor Tonitza se aud!... se aud, se aud, se aud...!... Dumnezeule, pentru că tu le ştii pe toate, spune-mi ce se întâmplă cu Muma Pădurii! O văd mai tânără! Şi pe Tudor îl văd mai tânăr! Chiar flăcău!... ”Ioane - zice şi el - ce se întâmplă cu tine? Eşti ca la şaisprezece ani!”. Numai Şefa Pădurii tace! Ştie ea ce ştie! Ştie ea ce nu ştim noi, adică!... Şi nici crucea nu ma ...

Două dealuri cu lavandă şi un deal cu ghiocei am grijit în primăvară... dar tu n-ai venit să iei! ai minţit c-ai fost aiurea, nu ştiu unde, nu ştiu cum... toate au murit pe dealuri, toate-s pulbere şi scrum!... eu nu cer măcar a-mi zice unde-ai stat şi ce-ai făcut... sunt prea mic să tulbur starea Marelui Necunoscut!... Mi se spune Anonimeni, şi eu cred, pe toţi îi cred... ştiu c-am vrut să fiu (o dată) olecuţă de aed, însă mi-a stricat vioara şi mi-a pus pana pe foc u ...

Printre vârfurile copacilor se vede şi se aude cum Soarele, calm şi indiferent, se cărăbăneşte spre mereu acelaşi veşnic asfinţit. Muma Pădurii ne întreabă dacă (nu) plecăm acasă. Zice că ea n-are casă. Are casă peste tot, adică. Tonitza zice că mai stă, că satul său e la câteva sute de metri spre nord-vest. Cătunul meu e mai departe, chiar foarte departe. Dar n-am chef să plec. Îmi pun în gând să stau singur, lângă Poiana Vântului, toată noaptea. Să reconstit ...

Moto: „!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,              plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui!”                       [Cezar Ivănescu – Doina (Dorul de Moldova)] Am două Moldove... şi-s cel mai bogat/ în viaţă şi-n moarte, am satul în suflet, am sufletu-n sat.../ şi sfinte mi-s toate: şi gândul, şi visul, şi paşii, şi tot/ ce am şi mă-ndeamnă să caut (la sudul Moldovei de nord)/ cărarea spre toamnă, ...

Încet, cu mişcări desăvârşite, ca şi cum ar fi pentru ultima oară, Tudor Tonitza sapă groapa toporului. Cu toporul o sapă. Lângă crucea lui Anghel. Sapă şi zice uitându-se spre pământ, cu vorbe egale, măsurate o viaţă întreagă, parcă: "Auzi, tanti Mumă a Pădurii?! Auzi, nea Ion de la Zimbru?! Să iei viaţa unui om, aşa, doar pentru că a furat un harbuz!? Ştiţi că ucigaşii nu au păţit nimic, da? Şi ştiţi de ce, nu? Dacă nu ştiţi, vă spun eu! Cică nicăier ...

Sigur că da!... Frumoasă şi darnică Mumă a Pădurii mi-a scos Dumnezeu în cale şi-n timpul vieţii mele în/spre asfinţire! Iat-o, cu gesturi parcă legănătoare şi cu o blândeţe care a împăcat baba cu moşneagul şi fetele acestora, aşează pe şervet cele mai rare şi simple şi naturale mâncăruri din sudul Moldovei de nord, dar şi din nordul Moldovei de sud: chisăliţă din cireşe pădurence, amare şi mărunţele, câte o strachină la fiecare! o oală de lut, obişnuită ...