Cred c-a trecut... încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din veşnicia sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea! Cred c-a trecut... nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt eternitatea mică - suflet şi trup de înger invalid! Cred c-a trecut... lumină şi-ntuneric, lumină şi-ntuneric... (vrei/nu vrei)... şi - vreau/nu vreau, chiar dacă nu mai este - mă simt înfăşurat în miezul ei! Cred c-a trecut... ş ...

Să-mi fie ruşine! Cer iertare! Prezint scuze! Aştept pedeapsă! De ce? Foarte simplu: nu ţi-am mai scris de multă vreme! De multă vreme n-am mai scufundat condeiu-n călimară, n-am mai aşternut două cuvinte pe hârtia docilă şi răbdătoare. Şi albă. De fapt, dacă aş fi vrut cu tot dinadinsul, aş fi putut să-ţi scriu şi pe o coală neagră. Cu cretă albă pe o coală neagră aş fi putut să-ţi scriu, dacă n-ar fi fost sfânta Lene şi marele mucenic Somn... două elemente ...

Staţi liniştiţi, nu poate fi nicicum/ decât ce nu se ştie niciodată/ - în rest, e totul simplu şi-nţeles/ şi clar ca-ntr-o oglindă fermecată!// Uită-te bine, vezi că sunt şi eu/ acolo, mărmurită-ntr-o secundă:/ aceea, a căderii pe pământ,/ dintr-o sămânţă mică şi fecundă,/ şi dintr-un vis, şi dintr-un dor, atunci,/ când am pornit alături, înspre nuntă! Stai liniştit, ajungem negreşit,/ nu are cine-ce să ne despartă/ - fiindc-avem acelaşi dumnezeu,/ aceeaşi ...

N-o mai văd, însă mi-o aduc aminte din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai clar. N-o mai aud, însă îmi stăruie vocea-i liniştitoare în jur. În prima clipă a lipsei sale am crezut că a plecat oleacă, dar acest oleacă a început să mi se pară definitiv. Apoi, în următoarea clipă, ideea dispariţiei însoţite de o spaimă implacabilă şi-au făcut loc în ungherele sufletului meu stoic, amăgit şi pălit pentru pururi de candoarea pe care Copilăria mi-a dăruit-o în/din ...

(!) corabie cu pânze de păianjen am fost în largul lacrimilor tale - sare şi perle, sare şi sirene, furtuni cuminţi şi valuri catedrale, recife mov, adâncuri fără număr, mister cât poate doamna poezie, frumos cât ştie doar necunoscutul, curat cât numai o femeie ştie (!) (!) corabie umplută cu mătăsuri am fost în largul sângelui de miră - adeseori: gheţari, singurătate, clocot şi puls şi somn de păsări-liră - mai sus, chiar în strâmtoarea carotidă, era să stric n ...

Acesta pleacă tocmai din capătul Acum(ului) de Acum. Pleacă şi se duce in/decent, in/existent, i/real şi i/mediat tocmai în capătul Acum(ului) de Atunci. Pleacă plin de orgolii, plin de emoţii, plin de patimi. Combustia desfăşurării se află în Gândul (şi visul) de Dinaintea capătului Acesta, dar şi de Dinaintea şi de După capătul Acela. Invers, adică: După capătul de Acum este Dinainte, şi Dinaintea capătului de Atunci este După. Aşa, să se vadă limpede că aceste c ...

(!) toată viaţa, Poetul a mers numai cu ochii în Pământ, îmbrăcat subţire şi desculţ printre Pistiluri şi Stamine - a mers de Acasă până Acasă, de Nicăieri până Nicăieri, nu care cumva să-i crape Obrazul şi Sufletul de Ruşine (!) (!) din când în când, să-şi mai potolească Singurătatea, făcea ca Mierla, ca Paiul de Pâine, ca Făt-frumos - ducea buzunarele pline cu Grăunţe la Moara Dracilor şi vorbea despre Pace şi Iubire cu Sarsailă cel Majestos (!) (!) în fie ...

Acesta pleacă tocmai din capătul Acum(ului) de Atunci. Şi vine in/decent şi in/existent şi i/real şi i/mediat tocmai în capătul Acum(ului) de Acum. Vine fără orgolii, fără emoţii, fără patimi. Combustia desfăşurării se află în Gândul (şi visul) de Dinainte şi de După. Adică de Dinainte şi de După capătul Acela şi capătul Acesta. Care capete, judecate prin lipsa oricărei atingeri de subiectivism, nu sunt fixe. Altfel spus, nu au loc. Se întâmplă fără loc. Şi c ...

am ochi trimis la orizont/ s-aducă cer pe trup de lut... (dar ştiu că am de aşteptat).../ oare ce fel de început (de la nimic) prin mâna lui/ (către nimic) mă trece iar? o fi alt fel? n-o fi alt fel?/ darul... o fi acelaşi dar? mă tem (de n-o mai fi aşa)/ că nu-s în stare a primi ofranda: miezul unei nopţi/ de amăgire-n miez de zi... ori miezul unei zile lungi/ în miez de noapte, de ucis prin somn, sub salcie, sub tei,/ sub îndurare, sub cais, lângă atât şi-atât nimic,/ şi ...

"Vezi orizontul? E ăla din vârful dealului. Nu se vede, însă-i acolo. Vezi unde-i acolo? Pe fiecare vârf se află câte un orizont, deşi nu se vede. Tu vrei să ai orizontul de pe dealul Ciorii, mai aproape, sau orizontul de pe dealul Ciutei, mai departe? Dacă alegi orizontul apropiat, crezi că poţi să ajungi mai repede la el, nu? E o minciună gogonată. Şi ştiu că ai fost de multe ori pe culmea Ciorii. Ai găsit orizontul acolo? Nu l-ai găsit. Ai fost şi pe culmea Ciutei. Şi ni ...