Evaluaţi acest articol
(16 voturi)
7 comentarii

Sătul de atâtea străinătăţuri şi flămând după o felie de vorbă românească, îmi împachetez familia şi trei săptămâni de concediu şi plec spre ţară, din Toronto în Bucureşti, zbor direct şi, pentru prima dată în douăzeci de ani, fără escale. Air Canada - şi nu Tarom!- ne face în sfârşit o surpriză frumoasă şi ne întinde un covor roşu, înnodat la cele două capete, pe de o parte, pudic, cu frunza de arţar, iar pe de altă parte, curajos, cu ia românească. Senzaţia de "ceva special" mă urmăreşte de la început şi până la aterizare. Trecerea – bruscă - de la pământ canadian la cel românesc face planeta mai mică. La viteza pe care o are, lumina străbate cele 4.800 de mile ce separă Bucureştiul de Toronto în circa douăzeci şi şase de miimi de secundă. Cam tot atât îi trebuie şi minţii mele să-şi imagineze deja aterizarea! În ciuda senzaţionalului şi dincolo de aportul sentimental, Otopeniul, sufocat de lipsa aerului condiţionat, dar cu aerul lui prăfuit de gară mai mare, ne aduce –literalmente- cu picioarele pe pământ.

După o scurtă escală în Iaşi, planul este să vizităm câteva ţări din arealul estic al Europei şi să încheiem - cum altfel!? - cu Dunărea la Cazane.

...

România de azi nu îmi face bine. O vreau, dar mă îmbolnăveşte. O simt ciuntită şi urâţită şi încălecată de balauri cu şapte capete, care scuipă flăcări de gunoaie, fie în jos pe apele Bistriţei, fie pe luciul Bicazului sau prin coamele dezgolite de plete ale munţilor. Îi simt oamenii muşcaţi de strigoi şi transformaţi ei înşişi în vampiri goliţi de logică şi sentimente, mânaţi însă înainte de o dorinţă nestăpânită de a mulţumi doar stomacul.

Nu am să îţi povestesc de România de azi. Nu am să îţi scriu cum va fi anul acesta la Cazane. Vei citi, însă, mai jos, poveşti despre România mea de odinioară. Despre cum visam, copil fiind, să colorez harta lumii cu roşu, galben şi albastru.

Despre România cum ar fi putut să fie.

...

Trenul opreşte scârţâind zgomotos din toate încheieturile în gara Orşova - o gară mica, dar cu un "nu ştiu ce" aparte-, după ce a străbătut o parte din Câmpia Română şi mai toată Oltenia, venind de la Bucureşti, Craiova şi apoi Drobeta Turnu-Severin.

Dacă nu cobori la Orşova, trenul te duce în sus la Herculane şi de acolo hăt, departe, până la Timişoara. Undeva pe drum, aproape de Herculane, este Domaşnea, satul copilăriei mele târzii, locul mirific unde am făcut cunoştinţă cu metafizica, cu câinele Novac şi cu generalul Grecescu, dar asta este o altă poveste.

De data asta deci cobori la Orşova şi de acolo e un drum cu barca – preferabil - sau cu maşina de-a lungul Dunării de vreo jumate' de oră până la Cazane.

Nu pot să exprim în cuvinte ce simţi. Nu ştiu cum. La Cazane vezi Dunărea dezbrăcată, e la ea în budoar, o ştii de la Galaţi - dar nu aşa goală!-, cunoştinţă veche, dar şi respectată în acelaşi timp.

Aici, la Cazane, îţi cresc rădăcini din picioare şi crengi din mâini, crengile urcă până sus la cer, te întinzi şi te alinţi în faţa soarelui şi te întreţii amical cu Dunărea:" Ce faci, măi Dunăre, ce e cu tine pe aici? Te ştiam ocupată cu barjele şi cu porturile tale, cu bac-ul şi cu faleza, şi cu şantierul naval. Te ştiam harnică şi muncitoare, nu te ştiam, însă, aşa cochetă şi frumoasă!". Dunărea tace misterioasă, dar apele ei vorbesc ca şi ochii iubitei, iar poveştile lor îţi ridică muguri pe crengile şi aşa încărcate de frunze.

Te simţi nemuritor la Cazane, un glonţ gri-verde-albastru care străbate viaţa de o sută de ori înainte şi înapoi, şi de fiecare dată e mai frumos decât ultima dată.

De-abia poţi pleca de acolo. Îţi strângi rădăcinile şi pleci, târâind după tine crengile alea de mâini, care încet-încet se rup, iar când ajungi înapoi la Orşova sunt doar reci şi transpirate.

Îţi iei rucsacul din gară şi, cu ultimul personal, pleci spre Herculane şi apoi Domaşnea. Ai două ore în faţă să împachetezi Dunărea frumos în cearceafuri noi, imaculate, şi să îţi faci culcuş pentru încă un an. Deşi ai coşuri pe faţă şi vocea schimbătoare, deşi ai mersul împiedicat şi nehotărât al pubertăţii, îţi râd totuşi, învingător, ochii şi gura:

"M-am culcat cu Dunărea la Cazane, băi!"

Citit 3721 ori Ultima modificare Joi, 19 Iulie 2018 16:37

7 comentarii

  • postat de Sandu Joi, 26 Iulie 2018 09:28 90.95.63.*** Link la comentariu
    0
    4

    Nu as dori sa intru in polemica cu tine pentru ai deja unele idei formate si pe care probabil nimeni nu le poate schimba.Totusi stii oare cam ce salariu are un bugetar in vest.Cand iese la pensie aceasta rerezinta cam 85 la suta din ultimul salariu.Tu crezi ca cei din vest sunt prosti si fac asta pentru ca sunt apolitici.Tu crezi ca in occident o vacanta este mai ieftina decat in Romania.Da poate sa fie dar despre conditii de ce nu spui nimic,iar preturile la ce consuma un turist sunt mult mai mari .Despre ce patriotism ieftin vorbesti.Uite eu si poate si tu daca mai locuiesti in Romania casa mea si ta este aici.Daca locuiesti in alta tara unde te/ai stabilit casa ta este acolo.Oare ce spune tatal tau sau bunicul tau depre pensie.Nu cred ca ii ajunge iar daca tu esi un baiat bun probabil trebuie sa ii ajuti.Nu uita ca prin munca si sacrificiile lor tu ai crescut invatat si ai devenit om si au si ei dreptul la anii putini care au mai ramas la o viata decenta.Tot mitomani au fost oare si cei care au taiat salariile si pensiile.Cu stima pentru ANDREI

    Raportează
  • postat de Andrei Miercuri, 25 Iulie 2018 06:52 95.91.224.*** Link la comentariu
    1
    5

    Autorul are nostalgii fata de locul de unde a plecat. Dar cred eu doar atat. Motvul pentru care a plecat la fel ca si pentru multi altii nu a disparut astfel incat sa se puna problema revenirii acasa. Traind intr-o societate unde razbesti pe propriile puteri faa a visa doar la un post de bugetar artificial bine platit de la un buget politzat la maxim, nu ai de ce reveni aici decat ca nostalgic care la sarsit de vacanta nu intelege de ce cheltuie mul mai mult in Romania dect in tarile vestice ale Europei cand ar trebui totusi sa se intample invers.
    Iar patriotismul ieftin de tipul nicaieri nu este ca acasa este deobicei mentionat de cei care nu au curaj sa se lupte pe o piata cu adevarat libera in care daca nu performezi nu iti poti gasi locul. Principiul strict autentic de `'timpul trece leafa merge' va ramane in limitele granitei Romaniei - curios cum de trainii nu aplica acest principiu. Dar ne place sa asteptam o taa ca aara asculand de niste mitomani care promit triplarea pensiilor fara nici o baza reala. Este acea vorba avem ce meritam care ni se potrivste de minune

    Raportează
  • postat de Sandu Luni, 23 Iulie 2018 14:52 90.95.63.*** Link la comentariu
    1
    11

    Individul este unul care citeste ceva presa romaneasca si se uita si la tv. care arata din abundenta ce este mai rau in aceasta tara invers de cum ni se prezenta in media inainte de 89 numai realizarile marete ale epocii de aur si a conducatorului iubit.Am fost si eu in multe tari straine aproape toata Europa dar si Iran si Egipt si am vazut multe lucruri frumoase si bune dar si unele rele chiar mai rele ca la noi.Desi nu am stat decat maxim 20 zile in aceste calatorii cand am revenit in tara chiar la Otopeni pe care d/ul il apreciaza numai prin faptul ca nu are aer conditionat in toate locurile iar calatoria a facuto cu Air Canada si nu cu Tarom care ii pute desi are celas conditii standard pentru ca altfel nici nu ar fi admis de organizatia mondiala de aviatie civila sa desfasoare transport de calatori,am trecut mult mai usor peste multe lucruri mai putin placute pe care le stiu si care nu se vor indrepta usor unele poate niciodata si am fost bucuros ca iar sunt acasa.Da acasa pentru ca Romania este casa mea si nu as putea sa o schimb niciodata si nici nu as putea sa o vorbesc de rau.D/l care isi aduce aminte de copilarie care este poate cea ma frumoasa etapa a vietii ramane un nostalgic al acelor timpuri insa se vede clar inganfarea si credinta sa superioara numai pentru faptul ca respira acum un alt aer.Pozitiv este faptul ca totusi revine de acolo unde a plecat nu a uitat limba pentru ca din pacate sunt multi romani pe care eu ii consider rebuturi umane care odata ajunsi pe alte meleaguri si stabiliti acolo isi schimba numele din motive economice si se fac ca au uitat si limba romana chiar daca nu vor fi considerati niciodata bastinasi.

    Raportează
  • postat de Magda Vineri, 20 Iulie 2018 21:02 188.24.217.*** Link la comentariu
    11
    8

    Tipul ăsta ne arată că el știe sa povestească și sa scrie frumos. Are talent, felicitări! In rest, gură mare. Lume multă, oameni foarte puțini!

    Raportează
  • postat de Ionică Vineri, 20 Iulie 2018 14:07 213.233.108.*** Link la comentariu
    2
    12

    Haotice texte . Extreme .
    "Băi", dar ce "suflet de artist" !

    Raportează
  • postat de Gigi Vineri, 20 Iulie 2018 12:44 213.233.88.*** Link la comentariu
    1
    14

    Gânduri din România, unde iarba verde chiar este acasă.

    ,,Băi” ce mă bucură faptul că există străini care apreciază țara aceasta, și se hotărăsc să nu o mai ocolească și al douăzecilea an consecutiv.

    Raportează
  • postat de Alexuz Vineri, 20 Iulie 2018 11:56 5.2.205.*** Link la comentariu
    10
    14

    Frumos....bagajele si inapoi...asta pana nu dai si de partea cealalta si incepi sa regreti ca ai venit.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.