Cum aduci un artist din Galaţi la 1.500 de km depărtare? Prin generozitatea artistului însuşi, care a oferit Asociaţiei Italo-Române Danubio din Trieste operele din seria “Fericirea clasei mijlocii”, pentru o expoziţie de 30 de zile într-un cadru de excepţie: cafeneaua istorică San Marco din Trieste, Italia. O cafenea unde, timp de mai mult 100 de ani, artiştii oraşului de la malul Mării Adriatice şi-au dat întâlnire. De la James Joyce la Claudio Magris, scriitorii ce şi-au făcut veacul sau şi-au scris operele în spaţiul auriu al zidurilor decorate în stil Liberty au fost însoţiţi de zecile de tipuri de cafea ce au dat oraşului, pe bună dreptate, numele de capitala internaţională a cafelei.
De-a lungul anilor, în cadrul incursiunilor mele pe la muzeele şi galeriile din Galaţi, nu am putut lipsi de la expoziţiile artistului Florian Doru Crihană, pe care am început să îl urmăresc online, pe profilul său pe Facebook, unde îşi postează operele. Un tablou al artistului înseamnă o bogăţie de idei, expuse cu haz şi ironie, transpuse fie în teme literare, ca în seria Don Quijote, sau în teme româneşti, istorice, geografice din cutreierările sale prin Europa. Un joc de indicii, pe care un om curios şi atent, cu ceva cultură generală şi răbdare, îl poate rezolva ca pe o problemă de matematică.
Prima etapă: discuţia cu artistul
Florian Doru Crihană avea lista pregătită la prima noastră întâlnire oficială de acum două luni, la Galeriile de Artă “Nicolae Mantu”. Meteahnă de cap limpede-fost ziarist şi actual traducător, l-am mustrat pentru posterul unei expoziţii abia încheiate de-a dumnealui, ce conţinea câteva greşeli de tipar! Știa de ele, oftează, şi trecem la treabă: fiecare detaliu, de la mutarea operelor, transport, împachetare, passe-partout, expunere, etichetă, transport artist, vernisaj, readucerea operelor în ţară este discutat şi bifat de pe o listă. La sfârşit, o strângere de mână: putem începe!
A doua etapă: pregătirile
Artistul este mai rapid decât mine: termină de pregătit şi împachetat operele mai repede decât termin eu de redactat contractul între Asociaţie şi dumnealui. Operele sunt în posesia mea în câteva ore şi pleacă a doua zi spre Trieste. Voluntarul casei, soţul meu italian, fotograf amator şi iubitor de artă, se ocupă de passe-partout-uri şi de comandarea ramelor. Consiliul Director al Asociaţiei Danubio, despre care vom vorbi săptămâna viitoare, îşi suflecă mânecile pentru a face publicitate evenimentului. Sunt create postere şi lipite prin tot oraşul. Se montează expoziţia de Dragobete, împreună cu câţiva voluntari treziţi dis de dimineaţă duminica.
Ultima etapă: vernisajul în data de 8 martie
La ora 17,00 suntem gata: artistul, criticul, consulul, invitaţii, peste 30 de oameni. Vorbim despre Asociaţie, şi despre milioanele de români care locuiesc acum în afara graniţelor, despre nevoile lor de zi cu zi, şi despre lucrurile frumoase pe care le facem împreună de ceva ani, nu fără obstacole. Ia cuvântul criticul de artă care, cu ochi atent, delineează evoluţia artistică a lui Florian Doru Crihană şi adaugă la final o părere personală care mă surprinde: în operele sale, artistul pictează metehnele clasei mijlocii, da, dar există speranţă în fiecare tablou. Ia cuvântul Consulul General al României la Trieste, dl Cosmin Victor Lotreanu, care observă cât de importantă este o clasă mijlocie, fără ea nu poate exista o economie şi un stat care funcţionează corect.
Urmează sesiunea de întrebări pentru artist: un dialog care, aflăm apoi, nu e chiar după tipic, dar este partea mea preferată: aflăm mai multe despre Florian Doru Crihană şi despre sacrificiul de a fi artist după ce urmat un parcurs de inginer naval. Întrebările vin în limba română, în italiană, vorbim despre tabloul cu metroul: un membru din Bucureşti a identificat corect sursa de inspiraţie a artistului şi râdem cu toţii la povestea cu metroul, oile, ciobanul şi calul care, săracul, nu mai are loc.
În paginile viitoare de Diaspora vom vorbi despre Asociaţia Danubio din Regiunea Friuli Venezia Giulia, dar şi despre gălăţenii de peste graniţe, din oraşul Trieste, o comoară ascunsă a Italiei.
