DRUMUL MÂNTUIRII (despre MAMA şi TATA)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă –
te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă,
te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă,
tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă
când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata
ca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata,
şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeia
care l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteia
ştergătoare de metehne,/ iertătoare de păcate –
vino, e un tei de veste,/ plin cu păsări cumsecade,
şi înalt până la domnul/ dus acolo să aştepte
îndreptarea celor strâmbe,/ îndoirea celor drepte,
să se-ntoarcă înc-o dată,/ înc-o dată, înc-o dată,
şi să dreagă drumul tatei:/ Dumnezeul cu lopată,
şi să dreagă drumul mamei:/ Dumnezeie de mereu –
teiul Tatei...şi al Mamei.../ şi al Sufletului meu (!)

Citit 1813 ori Ultima modificare Joi, 23 Ianuarie 2020 18:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.