* În lipsa vopselei speciale care nu există în ţări ca Italia sau Franţa, gospodinele, se reîntorc la metoda bunicii – înroşesc ouăle în fiertură de coajă de ceapă * În loc de ouă încondeiate, www.romaningermania.ro ne dezvăluie cum se fac ouăle… suflate * Deliciosul „Mämmi” finlandez cu gust de bere „Guiness” * Dor de cozonac printre fiorduri norvegiene * Fără pască, dar cu Lumină de Înviere în Japonia * Cu nucă şi cacao, stafide sau rahat, cozonacii oricât de apetisanţi ar fi, n-au niciodată gustul de ACASĂ *
Nu miroase copleşitor a cozonac pe toată casa scării, înroşitul ouălor este misiune imposibilă când nu există strop de vopsea în magazine, iar casa nu li se mai umple de rude şi de prieteni adunaţi la masa de Paşte. Cu toate acestea, gălăţenii de peste hotare păstrează tradiţiile româneşti, dar acceptă şi câteva din obiceiurile specifice ţării în care se află. Iată cum petrec marea sărbătoare gălăţenii din Franţa, Germania, Italia, Japonia, Finlanda şi Norvegia.
Franţa: „Nicăieri nu e mai bun cozonacul ca ACASĂ”
Anul trecut, în Franţa, Mariana Stroiu a făcut furori printre români, polonezi, spanioli cu o minunăţie de cozonaci, buni de dus la expoziţie. Anul acesta i-a cucerit şi pe francezi, pentru că Eve, o mică franţuzoaică, a descoperit "ascuns" în grădină un coş tradiţional românesc. „Deşi în Franta se ştie că în alte ţări se vopsesc ouăle, nu au copiat această tradiţie şi nu se găseşte vopsea de ouă nicăieri. Admiră foarte mult expoziţiile de ouă de Paşte şi când vorbesc despre asta, fiecare îmi aduce din casă un ou din lemn frumos decorat, dovadă ca au vizitat o ţară din estul Europei.
În primul an în Franţa, nu am fost pregătită pentru o aşa situaţie (lipsa vopselei de ouă) aşa că le-am vopsit cu coajă de ceapă. În următorul an m-am aprovizionat din timp cu vopsea de toate culorile. Anul trecut am petrecut un Paşte deosebit, cu români din toate colţurile României, cu drob, pască şi ouă roşii. Cozonac am făcut doar eu, pentru ca nimeni altcineva nu a avut curajul să încerce. Toţi mă descurajau spunând că e greu. După un studiu aprofundat pe internet şi telefoane la mamă şi soacră, mi-am făcut propria reţetă. Au ieşit cei mai buni cozonaci mâncaţi vreodată! Mi s-a spus: «Ai întrecut-o şi pe mama» sau «E o româncă în Saint-Etienne care vinde cozonaci cu 20 de euro bucata, dar nu există comparaţie».
În iarnă ne-a adus cineva cozonaci din Bucovina, extraordinar de buni, dar grupul a spus că nu se compară cu cei făcuţi de mine. Secretul constă în a ţine cumva de reţeta clasică, nu am pus stafide, am separat albuşul de gălbenuş, pentru că albuşul împiedică creşterea, astfel am pus gălbenuşul în cocă şi albuşul l-am bătut spumă şi l-am amestecat cu cacao şi nucă pisată, făcând astfel crema de umplutură, plus rahat. Evident, toţi aşteaptă de la mine un retur cu cozonacii, dar rămâne pentru anul viitor pentru că de Paşte va fi în România şi ne vom bucura de cozonac de toate felurile şi oricum ar fi, nicăieri nu e mai bun cozonacul ca ACASĂ”, ne-a povestit Mariana Stroiu.
Japonia: „Nu, ouăle mele nu vor fi roşii”
De la mii de kilometri, din Tsukuba, gălăţeanca Ana Ţâru va înfrunta provocarea supremă pentru o gospodină de a realiza un festin pascal în Japonia. Şi chiar dacă nu va ajunge la biserică în noaptea Învierii, Lumina credinţei din inima ei va străluci mai puternic şi mai sincer decât orice făclie. „Paştele va fi, cu siguranţă, mult mai nostalgic decât Floriile, întrucât nu voi fi aproape de ai mei şi nu mă voi putea înfrupta din bunătăţile de acasă.
Voi încerca, atât cât se va strădui gospodina din mine, sa concep nişte surogate culinare, care să îmi amintească de decorul românesc al unei mese româneşti de Paşte. Plăcintei cu brânza (pasca) îi voi simţi, poate, cel mai mult lipsa, căci pe aici nu există în supermarket-uri brânză proaspătă. În plus, după modelul peliculei «Hârtia va fi albastră...», voi spune «nu, ouăle mele nu vor fi roşii», căci logistica unui proces de vopsire tradiţional îmi depăşeşte voinţa”, ne-a mărturisit Ana Ţâru.
„Reconstituirea”
„Totuşi, friptura şi ciorba de miel, sarmalele şi drobul, vor fi nelipsite şi pe tărâm nipon, căci fără ele, Paştele va fi doar în povestirile celor de acasă. Prin urmare, îmi promit să reconstitui cât mai fidel masa tradiţională de Paşte, ca să mă bucur de ea şi anul acesta, aici, departe. La anul, îmi voi lua revanşa în bucătăria mea de acasă. Din păcate, s-ar putea să nu mă pot bucura de obiceiul de a lua lumină în noaptea de Înviere, fiindcă biserica este mult prea departe de mine. Dar pentru ca ştiu că lumina vine, de fapt, din noi, voi aprinde aici o lumânare şi voi închina o rugăciune, pentru că de sus, orice punct de pe glob e la aceeaşi distanţă”, spune Ana Ţâru.
Italia: Secretele gospodinelor talentate
Deşi stă de ani de zile în Giulianova, Nicoleta Catrinoiu păstrează tradiţiile de acasă: „Îmi aduce mama din România sau îmi pune în pachet vopsea pentru ouă! Nu vopsesc prea multe. Ne unim mai multe prietene şi facem zece roşii, zece albastre şi zece verzi, apoi le împărţim. Aluatul pentru cozonac îl frământ cu aparatul de pâine şi iese minunat!”. În Milano, Cosmina Timu a descoperit într-o parcare tip metro (GOBA) un adevărat târg cu produse româneşti de unde a cumpărat vopsea de ouă şi a făcut comandă de cozonac moldovenesc făcut în casă. Cu treburile rezolvate, le transmite un gând bun şi un Paşte fericit tuturor românilor!
Finlanda: Deliciosul „Mämmi” cu gust de bere Guiness
În finlandeză, Paşte se traduce prin Pääsiäinen, cuvânt inventat de creatorul limbii scrise finlandeze, Mikael Agricola, în secolul al XVI-lea, am aflat de la gălăţeanca Anca Sarău, care predă finlandeza în Finlanda. Şi dacă tot suntem la capitolul lingvistic, Anca trebuie să fie atentă când se referă la pască - prăjitura tradiţională de Paşte de la noi - pentru că „paska” în finlandeză înseamnă „rahat” în româneşte. Înainte de a vă impacienta inutil, aflaţi că finlandezii au găsit totuşi o soluţie şi o numesc „pasha”.
Un desert finlandez de Paşte este mämmi, un terci făcut din apă, malţ şi făină de secară. Deasupra se adaugă lapte sau smântână şi zahar, după gust, spune Anca şi, chiar dacă arată ciudat, ei îi place foarte mult. Unul dintre studenţii ei a comparat-o la gust cu Guiness, şi nu e de mirare având în vedere că mämmi conţine malţ, din care se face şi berea. „Sărbătoarea are aceeaşi semnificaţie şi importanţă ca şi la ortodocşi, doar că datele diferă. Anul acesta a fost sărbătorit în perioada 6-9 aprilie. Vinerea Mare şi a doua zi de Paşte sunt zile libere.
Printre particularităţile Paştelui în Finlanda aş menţiona vrăjitoarele din duminica de Florii, întruchipate de fetiţe costumate purtând în mână crenguţe împodobite. Copiii merg din casă în casă şi urează sănătate şi belşug oamenilor şi primesc răsplată bani şi dulciuri. Tradiţia aminteşte de Sorcova noastră, poate datorită faptului că e originară din estul Finlandei, de la graniţa cu Rusia, unde sunt mulţi ortodocşi. În schimb, costumarea în vrăjitoare provine din vestul Finlandei fiind o influenţă a tradiţiilor suedeze”, ne-a povestit Anca Sarău.
Norvegia: Doruri româneşti printre fiorduri
Artistul gălăţean Daniel Bordeiu, piano entertainer în Norvegia, ne-a mărturisit că, în nord, Învierea Domnului este o sărbătoare a luminii: „Voi duce dorul cozonacului şi ouălor încondeiate, dar, alături de cei câţiva ortodocşi din Scandinavia, ne vom strădui să evocăm momentul în spiritul tradiţiei creştin ortodoxe române, mai ales că de ceva vreme Biserica Ortodoxă Română a trimis un preot de-al nostru cu mult har”.
Germania: Iepuroiul, la putere
În Germania, mărturiseşte cu tristeţe jurnalul on-line www.romaningermania.ro se pune accent pe partea comercială, pe decorurile de Paşte şi pe cadourile de la „Iepuraş”, fiind lăsat deoparte sensul marii sărbători: Învierea Domnului din morţi. „Biserici ortodoxe sunt probabil peste tot, româneşti sau greceşti, ruseşti – unele oficiind slujbe şi în germană. În ceea ce priveşte obiceiurile culinare, nu e greu să fie respectate. Rămâne doar un fel de dor după cozonacul făcut de mama (şi nu ca reţetă – care, de altfel, poate fi aplicată oriunde - ci ca şi atmosferă, ca „ritual” al casei: de vopsit ouă, frământat şi copt cozonaci...), împletit cu nostalgia după vremurile de (mai) demult.... Celor plecaţi din ţară le lipsesc în primul rând cei dragi, părinţii, rudele, momentele de sărbătoare în care se aduna toată familia. La noi, de exemplu, numai părinţi - copii - nepoţi înseamnă peste zece persoane! Iar deseori veneau şi alţi prieteni şi rude...”, ne-a mărturisit Gabriela Palade, jurnalistă la romaningermania.ro.
Suflatul ouălor, probă greu de trecut
Românii din Germania au la dispoziţie diverse sortimente de vopsea de ouă, dar trebuie să facă faţă unei provocări care, nouă, celor aflaţi în România ni se pare de-a dreptul imposibilă: suflatul ouălor. „Pentru germani, suflatul conţinutului ouălor este ceva normal, cu care s-au obişnuit încă din copilărie. Se fac două găuri în coajă – la capete – şi pe acolo se suflă conţinutul. Apoi, ouăle se spală vor fi duse la grădiniţă sau la şcoală, unde copiii le vor picta.
Dacă nu aţi suflat niciodată ouă (pe multe le-aţi strica, probabil), dar aveţi «ca temă» să duceţi la grădiniţă, nu vă impacientaţi: se găsesc de cumpărat. Vopsitul ouălor poate fi făcut în Germania de orice copil mai mare de 3-4 ani. Există un fel de tablete care se dizolvă în apă rece, la care se adaugă puţin oţet, soluţie în care trebuie introduse ouăle călduţe. Este drept că aceste ouă vor avea culori mai pale, dar copiii vor fi atât de mândri că le-au vopsit singuri, încât amănuntul este cu totul lipsit de importanţă”, scrie romanigermania.ro.
Focurile şi scotocitul tufelor
„Focurile tradiţionale din sâmbăta Paştelui ţin pompierii în priză. În oraşe se organizează focuri imense unde se adună tot cartierul. Cu câteva atracţii pentru copii – carusel, căluţi – dar şi tradiţionalii cârnaţi sfârâind pe grătar, întâlnirea devine o mică serbare populară. De cum se trezesc, în duminica Paştelui, copiii au o grijă: oare le-a adus ceva iepuraşul, în grădină? Cei care nu au în spatele locuinţei o mică grădină merg în parcuri.
În Hamburg, poţi vedea chiar şi pe malul Lacului Alster cum bunici şi nepoţi «descoperă» în tufele verzi iepuraşi şi ouă de ciocolată ori de marţipan. Acestea sunt tradiţii germane pe care unii dintre noi le acceptăm ca pe un ritual de împrumut, fără a ştirbi cu nimic credinţa şi tradiţiile din biserica noastră, pe care de asemenea le respectăm”, scrie Gabriela Palade în jurnalul www.romaningermania.ro.
