* Koi japonez şi cireşi înfloriţi * Păstrăv franţuzesc gătit în stil românesc * Somonul norvegian alină dorul de scrumbie * Potrivit site-ului www.romaningermania.ro în Hamburg există şi vestita piaţă de peşte pe malul Elbei, deschisă în fiecare duminică (între orele 5 şi 9,30) din aprilie şi până în octombrie, având într-o singură zi 70.000 de vizitatori *
Sub sloganul „Nu e peşte ca Scrumbia, nici Florii aşa cum sunt în România” vă oferim un tur culinar prin Japonia, Germania, Franţa şi Norvegia pentru a afla cu ce s-au consolat gălăţenii de pretutindeni de Ziua Scrumbiei gălăţene.
Japonia: Prietenosul crap nipon şi cireşi înfloriţi
„Ştiu că, în fiecare an, aproape toată suflarea gălăţeană se adună cu mic, cu mare pe faleza Dunării, pentru a decortica tacticos o scrumbie piperată, pârpălită pe grătar, într-o atmosferă în care sfârâitul peştelui se îmbină cu note muzicale în stare de ebrietate. Îmi scuz ironia, poate nejustificată, dar mărturisesc că am evitat întotdeauna acest festin local şi zgomotos, preferând să consum delicatesa pescărească în sânul familiei. Să facem acum o escală în Japonia, unde mă simt uşor setată pe «stand by» când vine vorba de obiceiuri calendaristice româneşti.
Şi aici lumea se bucură oarecum de nişte Florii, şi anume înflorirea cireşilor, de nerăbdarea cărora, de data asta, se pârpălesc japonezii! Revenind la peşte, am fost impresionată ca turist, dar frustrată ca pescar, să constat că aici crapii şi caraşii sunt foarte domestici. În iazurile din mijlocul parcurilor, mai înghesuiţi şi energici decât fanii la concertele «Metallica», înoată ostentativ nişte crapi de 2-3 kilograme, de toată frumuseţea.
Ba mai mult, dacă te apropii de malul apei, îi vezi cum se adună, pofticioşii, să le dai ceva de mâncare. Şi incredibil... poţi pune mâna pe ei, că nu se sperie! Câtă sfidare a lanţului trofic! Crapului în japoneza i se spune «koi», care este forma de imperativ informal a verbului «a veni»- deci «Vino!». Este interzisă pescuirea lor, aşa că mă voi rezuma şi eu la un vis ilegal de a-i vedea într-o oala de borş pescăresc, aşa cum doar noi, cei de pe malul Dunării, ştim să-l facem. Totuşi, cum oferta de peşte marin este mai mult decât generoasă, aş putea spune că aproape în fiecare zi trăiesc `lăsatul secului`, aşa că de Florii, mă voi bucura poate de încă un sortiment marin prăjit sau tăvălit pe grătarul încins cu mujdei de usturoi. Celor de acasă le doresc sărbători senine şi inimi neîmpovărate”, ne-a transmis, din îndepărtata Tsukuba, gălăţeanca Ana Ţâru.
Germania: Tradiţionalii cârnaţi germani au luat locul peştelui
În Germania, se ştie, cârnaţii sunt la putere pe grătare, dar asta nu înseamnă că localnicii n-au de unde alege o coadă de peşte. După cum am aflat de la Gabriela Palade ziarist la jurnalul on-line www.romaningermania.ro în Hamburg există şi vestita piaţă de peşte pe malul Elbei, deschisă în fiecare duminică (între orele 5 şi 9,30) din aprilie şi până în octombrie, având într-o singură zi 70.000 de vizitatori! „Scrumbia de Dunăre nu ne lipseşte, fiindcă nici atunci când venim în ţară nu avem asemenea pofte - peşte pe grătar.
Am încercat ceva peşte nordic (în România nu auzisem de el), dar nu m-a impresionat. Noi mai cumpărăm uneori peşte afumat, macrou sau mai degrabă somon. Altfel, acasă şi pe lângă locuinţe nu miroase a peşte gătit (ar fi şi deranjant pentru vecini), semn că nemţii nu prepară prea des aşa ceva. Atunci când este vremea frumoasă, pe grătarele din parcuri sfârâie tradiţionalii cârnaţi germani, în nici un caz peşte”, ne-a povestit jurnalista.
Franţa: Păstrăv de Loire gătit româneşte
Încă de la prima ieşire la restaurant a soţilor Mariana şi Răzvan Stroiu, gazdele le-au oferit peştele local: păstrăv de Loire gătit franţuzeşte, aşezat în farfurie ca o pictură. „Deşi gustul şi aspectul erau interesante, noi preferăm păstrăvul gătit după reţetele noastre”, ne-a mărturisit Mariana. Şi cum are două flori aproape de inima ei, unul fiind chiar soţul, Viorel după al doilea nume, celălalt, un prieten de familie, tot „Viorel”, Sărbătoarea Floriilor e un eveniment special, pe care nu îl ratează şi de care se bucură împreună, cu peşte franţuzesc gătit în stil românesc.
Să mori de poftă!
„Presar păstrăvul cu sare şi piper; pregătesc tigaia în care topesc unt în care adaug usturoi tăiat feliuţe mici; trec păstrăvul prin lapte rece un pic sărat, apoi prin făină; tamponez cu un şerveţel să îndepărtez excesul de făina; îl prăjesc timp de 15 minute pe ambele părţi; când e gata se aşează pe farfurie şi se stropeşte cu zeamă de lămâie şi sos din tigaia în care l-am prăjit. Peştele astfel preparat se face fondant şi cu o coajă un pic crocantă, ca şi cum ar fi făcut pe grătar”, ne-a povestit Mariana, veritabil masterchef sau pur şi simplu maestru în arta culinară.
Şi ca să vă fac să muriţi de poftă, vă mai spun că Mariana prepară o mămăliguţă specială, pe foc mic, timp îndelungat, la care mai adaugă puţin lapte, iar usturoiul e din cel vânătoresc, un soi de cremă. Iar în vreme ce păstrăvul se răsfaţă în arome şi tigăi, în cuptor cartofii se coc în coaja lor, iar pe masă aşteaptă să desăvârşească spectacolul delicios un vin alb sec lejer, eventual Bordeaux. Cui îi mai trebuie desert?
Norvegia: Somon de consolare
Artistul gălăţean Daniel Bordeiu, piano-entertainer în Norvegia, are agenda încărcată în această perioadă, aşa că Floriile româneşti au fost doar doar în gândul şi în inima lui. „Îmi va lipsi scrumbia de la Galaţi, şi, gândindu-mă la ea, mă consolez cu un somon norvegian de crescătorie...”, ne-a mărturisit Daniel Bordeiu. Unii dintre noi ar putea nutri gânduri invidioase pentru delicatesa din farfuria lui.
