* „De multe ori am mai multe maimuţe în jurul meu decât oameni” * „Lucrez în sprijinul unei cauze cu care rezonez, lucrez pentru conservarea ultimelor mari zone sălbatice, ultimul refugiu al multor specii de animale pe cale de dispariţie” * Graţie lui Radu Dumitraşcu puteţi vedea, în cele două filmuleţe postate pe site-ul ziarului nostru, imagini extraordinare cu gorilele de munte şi vulcanul Nyaragongo *
La doar 30 de ani, tecuceanul Radu Dumitraşcu a cucerit deja lumea, construindu-şi un traseu de viaţă şi profesional extraordinar - Suedia, SUA, Italia şi din nou SUA, apoi Congo, Tanzania, Rwanda, Zambia (asta fără a pune la socoteală Norvegia, Costa Rica, Peru şi Etiopia)! Are peste opt ani de experienţă în comunicare publică - în sectorul afaceri, în cel nonguvernamental şi în educaţie - atât în ţări dezvoltate, cât şi în state aflate în curs de dezvoltare. Din februarie 2011, a dat centrul Washingtonului pentru jungla africană, devenind ofiţer de comunicare programe pentru „Frankfurt Zoological Society”, în Republica Democrată Congo, o organizaţie care conservă, protejează mediul înconjurător.
Misiunea lui, aşa cum mărturisea într-un interviu acordat „Pro Tecuci” este să ţină legătura cu publicul ţintă, cu donatorii, fie că e vorba de Banca Mondială, de Uniunea Europeană sau de donatori individuali. Fiecare zi pe tărâm african este surprinzătoare, iar spectacolul unic al naturii, vegetaţiei şi animalelor i se adaugă uneori şocurile culturale, lipsa de dezvoltare, faptul că nu prea sunt şosele, că electricitatea e o problemă, iar conexiunea la internet extrem de înceată. Dar cel mai greu s-a obişnuit cu faptul că, oriunde merge, este mereu centrul atenţiei localnicilor surprinşi să vadă un alb în acele zone foarte izolate şi să fie strigat „muzungu” adică „alb” în swahili. Poate fi stânjenitor să fii fixat secunde în şir de doi ochi care nici măcar nu clipesc de uimire! Merită să aflaţi povestea de succes a lui Radu Dumitraşcu, tecuceanul care, din inima junglei africane, a acceptat să ne acorde un interviu.
Din Bucureşti în State, prin Suedia
A plecat din Tecuci când avea 19 ani, în 2001, după terminarea liceului şi voia să lucreze în publicitate. „Ştiam că vreau să fiu comunicator, dar nu îmi era mie clar atunci ce înseamnă relaţiile publice. Voiam să creez – să fac spoturi publicitare, să scriu sloganuri memorabile şi aşa mai departe. În facultate am înţeles mai bine rolul pe care îl joacă publicitatea în societatea de consum şi atunci am decis că o carieră în comunicare şi relaţii publice mi se potriveşte mai bine”, ne-a mărturisit Radu Dumitraşcu. Traseul lui internaţional a început în anul al IV-lea de facultate (Universitatea din Bucureşti), când a obţinut o bursă Erasmus şi a studiat în Suedia un semestru. Revenit în România, şi-a susţinut licenţa şi a început un program de masterat în SUA. Un semestru din cei doi ani şi jumătate de studiu la Washington a fost în Italia, la Milano, ca student de schimb. Pentru o vreme a fost şi profesor asistent la Universitatea „George Mason” din Fairfax, Virginia, SUA şi apoi lector la Universitatea din Milano, Italia.
Din „jungla” americană, în Africa
În SUA, Radu Dumitraşcu a lucrat pentru una din cele mai mari firme de relaţii publice din lume. A fost strateg asociat (şi înainte Senior Account Executive şi Account Executive), Strategie + Planificare la „Ogilvy Public Relations Worldwide”, Washington D.C., SUA. „Mergeam la birou de luni până vineri, lucram câte 50-60 de ore pe săptămână, weekend-uri, pe autobuz, pe metrou. Lucram tot timpul. Aveam clienţi diverse organizaţii mari, private sau din sectorul public, ONG-uri, corporaţii sau agenţii guvernamentale. Am învăţat mult despre comunicare, relaţii publice, branding. Anul trecut, în aprilie, a venit timpul să fac o schimbare destul de drastică. Din centrul Washington-ului, în jungla Congo-ului. Şi acum lucrez tot timpul – în weekend-uri, aşteptând autobuzul sau avionul. Dar lucrez în sprijinul unei cauze cu care rezonez, lucrez pentru conservarea ultimelor mari zone sălbatice, ultimul refugiu al multor specii de animale pe cale de dispariţie. De multe ori am mai multe maimuţe în jurul meu decât oameni, petrec foarte mult timp în mijlocul pădurii, în parcuri naţionale. Dar fac acelaşi lucru: comunicare şi relaţii publice. Încerc să aplic ce am învăţat în Washington”, spune Radu.
Top trei
L-am rugat pe Radu să alcătuiască un top trei al lucrurilor, faptelor şi oamenilor care l-au impresionat cel mai mult în cadrul acestui periplu prin lume. Iată-l: „John Zerzan – filosof american contemporan care dezvoltă într-un discurs actualizat teme propuse de Rousseau sau Thoreau cu mai mulţi ani în urmă asupra civilizaţiei, tehnologiei, muncii.
Gorile de munte – îmi vine greu să le denumesc «animale», pentru că sentimentul pe care l-am avut când le-am văzut prima oară, în pădure, la câţiva metri distanţă, a fost că am invadat sufrageria cuiva, făcând poză şi încălcându-le intimitatea. Primul gând pe care l-am avut a fost: Oare gorilele ce cred despre mine? Oare nu le jignesc prin faptul ca le fotografiez ca şi cum ar fi nişte animale?
Vulcanul Nyaragongo – tot din Congo – probabil cel mai spectaculos fenomen natural pe care l-am văzut vreodată”, ne-a răspuns Radu Dumitraşcu. Datorită lui puteţi vedea, în cele două filmuleţe postate pe site-ul ziarului nostru imagini incredibile cu gorilele de munte şi spectacolul vulcanului Nyaragongo.
Viermi sau termite? Cu usturoi
Să mănânci carne de crocodil crescut în fermă poate fi un meniu absolut obişnuit în Africa. De aceea am fost curioşi să aflăm care a fost cea mai ciudata mâncare pe care Radu a încercat-o, dar şi cum arăta cea de care nu s-a atins. „Acum ceva vreme am văzut în piaţă în Lubumbashi (Congo), femei care vindeau un fel de viermi, destul de mari, maron. Aş fi vrut să încerc, dar, din păcate, în jurul acestor viermi am văzut foarte multe muşte, lucru care m-a descurajat. Aş vrea să încerc şi termite, prăjite în ulei cu usturoi – colegii îmi zic că au gust de alune. Nu am prins însă sezonul termitelor, şi nu am avut ocazia să încerc”, ne-a povestit Radu. Vi s-a făcut poftă?
Dor de România, dor de Tecuci
Radu a avut ocazia să ajungă şi să trăiască în locuri ale lumii la care alţii pot doar să viseze. E firesc să te întrebi dacă a fost tentat să rămână definitiv în vreunul din aceste state. Răspunsul tecuceanului îi poate surprinde pe unii: „Acum câţiva ani lucrurile erau destul de clare şi parcursul meu părea destul de bine stabilit. Acum nu mai pun niciun fel de limită destinului meu. Sunt la fel de tentat de SUA, Congo sau Suedia cum sunt de multe alte locuri în care nu am fost niciodată”. În exotismul şi fascinaţia Africii se întâmplă să i se facă dor de România şi de Tecuci? „Categoric. Îmi lipsesc familia şi prietenii, evident, dar si turtele pe plită, seminţele de floarea soarelui, vinul roşu, multele feluri de brânză pe care le poţi găsi la noi”, spune Radu. Cum şi unde se vede peste 20 de ani? „Aş vrea să am o familie şi copii. Nu pot însă să spun unde”, ne-a mărturisit Radu.
Noi ştim însă că, în orice colţ al lumii va fi, Radu va crea o poveste de succes!
