* Nemţii n-au rezistat ispitei şi au „furat-o” pe tenismena Alina Stroiu * Tânăra care la 14 ani pleca să înfrunte lumea cu racheta de tenis a devenit în Spania o luptătoare pentru drepturile imigranţilor * "Să trăieşti în afara României este o decizie destul de dură, şi eu cred că pentru a fi considerat valoros şi apreciat cel puţin la acelaşi nivel cu cetăţenii autohtoni, trebuie să demonstrezi minimum dublu de carieră profesională, de experienţă, de flexibilitate"
La 7 ani a început să joace tenis, la 10 ani a câştigat primul concurs, la 12 a fost pentru prima oară numărul 1 în România, iar la 13 ani a câştigat Campionatul Internaţional din România şi a ocupat locul 3 la Roland Garros pentru copii. Acesta a fost momentul în care Germania s-a transformat în a doua ei casă, timp de peste 15 ani. Gălăţeanca Alina Stroiu joacă tenis, „sportul cel mai complex şi complet”, de 27 de ani, chiar dacă acum o face doar de plăcere. Din cauza unei accidentări la mână a trebuit să renunţe la performanţă. Dar avea asul în mânecă - studiile pe care nu le-a neglijat nicio clipă în favoarea sportului. În Spania, Alina a devenit o vajnică luptătoare pentru drepturile imigranţilor, refugiaţilor şi azilanţilor, punând la zid rasismul şi xenofobia şi militând pentru egalitatea reală de şanse între femei şi bărbaţi
Echilibru între sport şi studii
Alina a început tenisul la 7 ani, cu antrenorul Ghiţă Grancea. Cel care a format-o ca jucătoare din toate punctele de vedere a fost Dumitru Morariu, iar profesorul Costel Curcă a perfecţionat-o. Celor doi li se datorează tehnica pentru care Alina primeşte şi azi felicitări, şi tot lor le este foarte recunoscătoare, pentru că au format-o nu doar ca sportivă, ci şi ca om. De la 14 ani, viaţa tinerei s-a împărţit între Germania şi România. “A fost o perioadă plină de satisfacţii, însă, în afară de performanţă, unul dintre factorii care mi-au determinat drumul a fost studiul. Ca să fiu la acelaşi nivel cu colegii trebuia să învăţ foarte mult. Sunt mândră că pe toată durata liceului şi a facultăţii m-am menţinut cu o medie de 8,50, şi acest lucru îl datorez părinţilor mei care pe lângă faptul că m-au îndrumat şi susţinut în toate, s-au ocupat de mine şi de sora mea, ca să menţinem un echilibru între sport şi studii”, ne-a mărturisit Alina. La 22 de ani, după absolvirea Institutului de Educaţie Fizică şi Sport, a decis să se mute definitiv în Germania şi să urmeze a doua facultate - Kulturwissenschaft - Ştiinţa Culturii - Spaniola. Dacă prietenii şi colegii de tenis se îndreptau spre studii în State, obţinând burse, Alina a ales riscul, trebuind să-şi plătească singură toate cheltuielile: „Mi-am construit singură drumul şi tenisul mi-a deschis multe uşi, însă la bază au stat întotdeauna perseverenţa, sacrificiul, pasiunea şi capacitatea de adaptare”.
Dragoste şi sacrificiu de soră
Hotărâtă să investească totul în pasiunea vieţii ei, tenisul de performanţă, o prietenă i-a împrumutat suma necesară ca sa joace într-o academie de tenis de elită din Germania: „Asta înseamna în fiecare zi 3-4 ore de drum (bicicletă, tren) plus 7-8 ore de tenis şi condiţie fizică, iar în weekenduri, turnee. Nu aveam cum să mă întreţin economic, pe lângă jucătoare eram şi antrenoare de tenis. Sora mea a lăsat România, şi în câteva zile deja era în Germania. Pe lângă ajutorul ei, fără de care nu era posibilă revenirea mea la nivel profesional, am reuşit să obţinem o viză de studii (ceea ce era destul de complicat în Germania). Sora mea şi-a împlinit dorinţa de a studia la International Business Studies. A fost o etapă foarte importantă în viaţa mea, care m-a întărit şi influenţat pozitiv pentru totdeauna. Antrenorul şi mentorul meu în Germania, Jan de Witt, a crezut în mine şi am păstrat o frumoasă prietenie. Din păcate, din cauza unei accidentări la mână, de pe o zi pe alta, a trebuit să renunţ la pasiunea mea, la nivel de performanţă. După o perioadă de refacere, am reluat antrenamentele, însă nu mai puteam să duc acelaşi ritm. Din această experienţă care s-a terminat, cred eu, în cel mai trist mod posibil pentru un sportiv, am tras o concluzie foarte importantă: nu am regretat niciodată sacrificiile făcute deoarece am siguranţa că am dat tot pentru un vis, şi voi face la fel ori de câte ori va fi nevoie”.
Spania: echitate socială
Acum cinci ani a ales să termine ultimul trimestru în Madrid, pentru a-şi perfecţiona spaniola, pentru examenul de stat. S-a îndrăgostit şi a lăsat Germania pentru Spania. „În Madrid, m-am prezentat ca voluntară în Federación de Asociaciones de Rumanos en España (FEDROM), după ce avusesem o experienţă în Guatemala, ca voluntară, fiind atrasă dintotdeauna de echitatea socială. După un curs de mediere interculturală, am primit de la FEDROM oferta de a lucra ca mediatoare interculturală în Primăria din Coslada, în cadrul Consiliului de Emigrări şi Egalitate de Şanse. Aici am lucrat în special cu populaţie de origine română. La un an, am fost contactată de Comisión Española de Ayuda al Refugiado, organizaţie foarte cunoscută care luptă pentru drepturile imigranţilor, refugiaţilor şi azilanţilor. După interviu, în doar o oră a trebuit să decid: am lăsat Coslada pentru un proiect al primăriei din Madrid - de a îmbunătăţi convieţuirea între populaţia spaniolă şi cea imigrantă. Organizăm evenimente sportive, culturale şi sociale, expoziţii, conferinţe, ateliere, workshopuri, concerte, festivaluri, sesiuni de formare, toate având la bază lupta continuă contra rasismului şi xenofobiei pe toate planurile şi pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi”, ne-a povestit Alina. Din păcate criza a afectat şi închis majoritatea proiectelor în acest domeniu. Dar Alina rămâne omul momentului. În cei cinci ani, a urmat multe cursuri în domeniul social, un master în Madrid “Relaciones Internacionales del Siglo XXI” şi din ianuarie a început un altul, în gestionarea emoţiilor.
Mândră de originea ei!
”Am fost întotdeauna foarte mândră de originea mea. Nu mi-au plăcut niciodată superficialitea şi tendinţa de a generaliza. Atât în Germania cât şi în Spania, întrebată de unde vin, răspundeam cu mândrie că din România. 99 la sută îmi răspundeau: «Nu pari româncă». În acel moment mă înfuriam şi le răspundeam: «Câţi români şi românce cunoşti? Ai fost vreodată în România? Ştii unde se află?». Încă mai răspund aşa, chiar dacă încerc, la rândul meu, să fiu tolerantă cu ei/ele. Spre norocul meu am putut să fiu vocea acelora care îndurau multe discriminări”, ne-a mărturisit bătăioasa Alina Stroiu.
Performanţă la dublu pentru aceeaşi valoare
Nu e deloc simplu, ca român în ţară străină să te impui şi să câştigi respectul: "Să trăieşti în afara României este o decizie destul de dură, şi eu cred că pentru a fi considerat valoros şi apreciat cel puţin la acelaşi nivel cu cetăţenii autohtoni, trebuie să demonstrezi minimum dublu de carieră profesională, de experienţă, de flexibilitate etc”, ne-a mărturisit Alina Stroiu.
"În viaţă toate au un preţ"
La fel ca toţi gălăţenii de peste hotare, Alina Stroiu plăteşte preţul sufletesc al depărtării de cei dragi: „Familia mea m-a susţinut şi sper să mă susţină în toate deciziile mele, şi să fiu sinceră unele erau chiar foarte riscante. Părinţii mi-au demonstrat întotdeauna că adevărata iubire e când mai presus de necesităţile lor stă fericirea copilului. Motivul meu pentru a pleca din România a fost dezvoltarea personală, fără limite. Îmi este foarte greu să fiu departe de părinţii mei care trăiesc în România şi de sora mea care trăieşte în Germania, acesta e punctul meu sensibil, e preţul pe care-l plătesc. În viaţă toate au un preţ, noi decidem dacă vrem să-l plătim sau nu. Pentru ca sacrificiul să nu fie prea «scump» călătoresc cât pot de mult, între Germania şi România, chiar dacă dau ultimii bani, să-mi văd părinţii şi pe sora mea. Acesta este luxul meu”, spune Alina Stroiu.
