Bun venit acasă! - Ti amo, Galaţi! I love you, Romania!
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Bun venit acasă! - Ti amo, Galaţi! I love you, Romania!
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 

  • Ce daruri ori surprize se ascund în bagajele gălăţenilor reveniţi de peste hotare, cumpărate special pentru cei dragi? * „Aducem toată dragostea acumulată de un an de zile, fericirea reîntoarcerii acasă, nepoţii pe care părinţii noştri i-au văzut doar pe camere web. Măcar pentru o lună le aducem liniştea sufletească de care au nevoie”
August ar putea fi declarată, prin excelenţă, luna românilor de pretutindeni care se întorc ACASĂ, în ţară. Nu că iulie ar fi de neglijat, dar, în această perioadă, doriţi, comentaţi, invidiaţi de conaţionali, judecaţi, adesea, pe nedrept de italieni, cei mai mulţi dintre românii care muncesc în Cizmă se întorc în vacanţă în România. Cu dor de ţară, cu dor de cei dragi, cu speranţe şi cu dezamăgiri care îi lovesc încă de la intrarea prin Vama Nădlac ori de la aeroport. Puricaţi de vameşi, hurducaţi pe drumurile noastre care-s pornite de-a dreptul să le frângă roţile maşinilor educate cu asfalt civilizat şi european, gălăţenii de pretutindeni, din Italia, Germania, Franţa, Spania ori din ţările nordice, descoperă, dacă nu s-au convins deja, că în România lucrurile proaste/prost făcute rămân neschimbate! În Galaţi, pe litoral sau oriunde în ţară se simte deja că s-au întors românii acasă. Cum şi cu ce daruri pentru cei dragi, aflaţi în continuare!

Oraşul devine poliglot

Poliţiştii îi ochesc după numărul de Italia ori de Spania şi-i opresc pentru te miri ce. Vreun urmaş de’al lui Garcea caută cu boldul o neregulă, dornic de-o înţelegere pe vechea lege a lui OM, „eşti om cu mine sunt om cu tine”… în euro. „Las’ că au de unde”, îşi spun în barbă unii. Puţini ştiu câtă trudă se ascunde în spatele salariilor în euro, şi ce înseamnă 14 ore de muncă asiduă pe zi, şase zile din şapte!

În magazine, în mijloacele de transport, pe stradă, în restaurante şi la terase, Galaţiul devine „poliglot”. Câte o mamă grijulie îşi dojeneşte copiii dezinhibaţi pe franţuzeşte, apoi continuă conversaţia într-o românească cu accente moldoveneşti. Bunica pruncilor îi soarbe din priviri şi le iartă tot năzdrăvanilor! Scena de mai sus am surprins-o într-un microbuz pe ruta Parc CFR - Micro 19. „Trebuie să ajung mai repede acasă! Ne vin nişte fini din Spania! Lasă că vorbim deseară pe mess!”, îi spune o adolescentă prietenei ei, în vreme ce telefonul sună, grăbind-o spre casă: „Da, mamă, ştiu că au venit, ajung acum!”. La o terasă, gaşca de altădată se reuneşte cu „finlandeza” venită în vizită acasă şi descoperă „liqourice” şi varianta sa mai puternică, strict specifică Finlandei, „salmiakki”, minunându-se sau crucindu-se de-a dreptul de ce gusturi au şi nordicii ăştia! Cum să mănânci lemn dulce-sărat? Că asta e salmiakki, o varietate de lemn dulce aromat cu clorură de amoniu, care-i dă un gust, deopotrivă sărat, dulce astringent, copleşitor şi bizar!

Nuntă cu "mi amore" şi cumpărături la "supermercato"

La Starea Civilă, în aer liber, în Grădina Botanică, la Gârboavele, se ţin lanţ nunţile gălăţenilor şi românilor pe care dragostea i-a legat prin străinătăţuri, dar care vin acasă pentru a spune „Da” în faţa lumii şi a lui Dumnezeu şi pentru a petrece cu toţi cei dragi.

Litoralul românesc reînvaţă limbile străine pe care le ştia prin anii ’70-’80, când italienii şi nemţii îşi făceau vacanţele la Marea Neagră. „Stranierilor” le susură în vorbe un uşor accent italienesc şi uneori câte un cuvânt pur italian se insinuează, printre vorbele româneşti. Supermaketul devine devine „supermercato”, sau „dragule” sau „iubito” - „amore”. Nici vorbă să fi uitat limba română!

Sunt fericiţi că au venit acasă şi nu mai prididesc cu vizitele pe la rude. Părinţii gălăţenilor fără hotare nici că pot fi mai fericiţi! Au venit copiii şi le-au umplut şi casa şi inima. Părinţii îi sorb pe toţi din ochi şi lăcrimează privind pozele nepoţilor rămaşi în Italia.

Daruri pentru cei de-acasăNu se cade să vii cu mâna goală la cei la care ţi-a fost gândul un an întreg, dacă nu mai mult! De aceea am fost curioşi ce se-ascunde în bagajele gălăţenilor veniţi în vizită la rude. Iată ce-am aflat:

Ionel Neluţu Drăgoi, Italia: „Aducem toată dragostea acumulată de un an de zile, fericirea reîntoarcerii acasă şi reîntregirea familiilor, nepoţii pe care i-au văzut doar pe camere web. Asta este tot ce contează, măcar pentru o lună le aducem părinţilor noştri liniştea sufletească de care au nevoie. Cât despre partea materială, cât dă Dumnezeu, dulciuri, haine şi ce mai nimerim să punem prin genţi şi valize”.

Mai directă, soţia dlui Drăgoi spune lucrurilor pe nume: „Ceea ce aduc în ţară sunt munca şi sacrificiile făcute într-un an, ca să-i putem îngrăşa mai bine pe ai noştri parlamentari. Căci datorită nouă, tuturor, în România, anual, intră miliarde de euro, care se volatilizează. Aici mă opresc, pentru că dacă merg mai departe, o să spun lucruri care pe mulţi îi pot ofensa!”. Adevărurile dor, stimată doamnă!

Grigore Ciobanu, Italia: „Păi alimentar nu văd ce se poate aduce din două motive: unu, se găsesc şi în magazinele noastre şi le poţi oferi proaspete, fără să le mai cari pe drum; doi, s-ar putea să le cari degeaba, şi să nu se-atingă de ele, că nu ştiu ce este! Cum am păţit eu cu nişte cremă genoveza pentru paste, se uitau la mine de parca aveam de gând să-i otrăvesc! A, se pot aduce ulei de floarea soarelui, zahăr, ouă şi alte produse pentru că sunt mai ieftine în Italia, să zicem, decât în România”.

Alisa Krogh, Danemarca: „Eu sunt unul dintre românii care a fost în ţară, în vacanţă, în luna iulie. Le-am adus românilor, prietenilor mei, puţină „relaxare", sfaturi că nu merită să te stresezi chiar pentru lucruri mărunte şi trecătoare, şi mai ales sfaturi să fie documentaţi politic, pentru că fiind informaţi pot fi mai greu manipulaţi de către politicieni şi mass-media. Să nu fie egoişti şi pasivi, să se implice în viaţa politică, socială, civică, să lupte pentru o Românie în care să fie democraţie, nu anarhie, cum e acum. România are încă resurse materiale şi umane, pentru a nu fi o ţară din lumea a treia, dar, din păcate, la puterea ţării au fost şi sunt doar BANDIŢI. Cum pot fi eliminaţi aceştia? Prin votul fiecărui român”.

În loc de concluzie

Cel mai important dar pe care românii de pretutindeni, şi, în cazul nostru gălăţenii l-au adus în ţară, nu se află în bagaje, valize, carduri ori portofele, ci în inimi: iubirea lor faţă de România. Care poate fi spus simplu: „Je t'aime” - „I love you” - „Te quiero” - „Ti amo Galaţi, România”!

 

Citit 3272 ori Ultima modificare Joi, 02 August 2012 14:04

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.