N-aveţi idee ce însemnătate capătă o amărâtă de Eugenia sau o pungă de pufuleţi pentru gălăţenii care le duc dorul ani de zile!
Pufuleţi? Eugenia? Pufarine? Mici? Cozonac? Varză acră? Parizer? Mâncare de urzici cu hrean? Ciorbă acrită cu borş şi parfumată cu leuştean? Caş de oaie cu roşii româneşti? Covrigi calzi? Par simple gustări sau mâncăruri banale, dar adevărata valoare a lucrurilor ni se arată exact atunci când ne lipsesc. Am făcut un sondaj printre gălăţenii din Diaspora şi iată la ce poftesc când sunt departe de casă:
Franţa: „Nimic nu se compară cu ciorba de burtă de la Galaţi!”
Din Franţa, Mariana Stroiu duce dorul pufuleţilor şi nu numai: „Când am plecat anul trecut din România, eram cu maşina şi am luat un sac de pufuleţi. De câte ori merg în Spania, îmi cumpăr câte o cutie întreagă. Covrigi calzi am mâncat când am fost în România cât să îmi ajungă până la anul, când voi reveni. Mi-e greu să accept că nu mănânc măcar o dată pe an mâncare de urzici cu hrean făcută de mama sau de mine, cu indicaţiile de rigoare, dar nu am de unde să cumpăr. Ca sa nu mai spun de mici... Nu plecăm niciodată din România fără să mâncăm ceva cantităţi de mici. Varză murată şi varză călită nu am reuşit să mănânc anul asta. Mi-am pus varză într-un borcan la murat, dar nu mi-a ieşit. Foi de plăcintă îmi iau de fiecare dată şi le cer tuturor celor care vin să îmi aducă. Oricum nimic nu se compară cu ciorba de burtă mâncată o dată pe an la Galaţi!”, ne-a mărturisit Mariana Stroiu.
Germania: Sejur de dulceţuri pentru „nemţoaicele” din România
În Hamburg, am aflat de la Gabriela Palade, editor la www.romaningermania.ro, nu exista magazine româneşti ca în alte oraşe din sud, aşa încât produse „ca în România” se găsesc în prăvăliile turceşti sau în cele ruseşti. Bineînţeles, spune jurnalista, caş românesc şi brânză de oaie „ca acasă” nu găseşti în Germania, nici mici, aşa că românii plecaţi de mult timp se cam dezobişnuiesc. „Ştiu totuşi români care îşi aduc din ţară - dacă vin cu maşina - vin, ţuică şi chiar cârnaţi, şuncă. Cunosc şi românce, acum pensionare în Germania, care vin în România vara, câte o lună, timp în care îşi pregătesc dulceţuri, gem, bulion, zacuscă şi tot felul de conserve cu care îşi umplu maşina la întoarcere. Motivul e simplu: fructele din pieţele româneşti au gust. Există şi la nemţi pieţe mobile, dar acolo totul este mai scump”, spune ziarista.
Când vine în ţară, îi cumpără copilului ei eugenii sau pufuleţi povestindu-i că acestea erau şi pe vremea când era ea copil. Pufarine se găsesc în Germania în toate magazinele unde există cereale. Iar papanaşi şi orice altceva se pot prepara în bucătărie, fie ea românească sau nemţească. „La ultima vizită în ţară am regăsit cu plăcere gustul caşului de oaie, al pepenilor româneşti şi, în general, legumele şi fructele de sezon. Mi se pare că roşiile crescute în grădinile româneşti sunt mult mai bune decât cele de la fermele din nordul Germaniei”, spune Gabriela Palade.
SUA: „Bragă! Se mai vinde?”
De peste Ocean, din Vermont, actriţa Mariana Palade Syrotiak duce dorul gustoasei noastre Eugenii: „Mi-au fost şi mic dejun, şi gustare, şi prânz câteodată. Ah, mi se face poftă. Şi de bragă... Nu am prea văzut în ultima vreme. Se mai vinde?”, ne întreabă actriţa. Da, dar nu mai are gustul de altădată, la fel ca şi Eugenia. Acum acelaşi produs a căpătat tot soiul de denumiri, absconse, cu sau fără fiţe, dar indiferent de firmă nu mai are frăgezimea şi gustul dulce al copilăriei!
Italia: Afaceri româneşti
Cu ani în urmă, îşi aminteşte Nicoleta Catrinoiu, stabilită în Italia, magazinele cu produse româneşti nu erau multe şi nici aproape de casă. „Acum, datorită înmulţirii locuitorilor români, italienii au înţeles că poate fi o afacere şi au făcut în câteva supermarketuri un mic raion cu produse româneşti care se vând foarte bine, în ciuda crizei financiare care bântuie. Cel puţin eu am două lângă casă. Spre bucuria mea, îmi pot satisface pofta oricând de murături, brânză, parizer, salam, pastramă etc. Eu nu locuiesc într-un oraş mare, deci sunt mulţumită aşa. Când am fost la Roma am văzut multe magazine româneşti, chioşcuri cu ziare şi cărţi în limba română”, ne-a povestit Nicoleta.
La cumpărături româneşti - Colivă de la turci şi mici sârbeşti
Pentru că românilor abia veniţi în Germania le lipsesc mâncărurile de acasă ziarista Gabriela Palade le-a oferit un adevărat ghid: Cum putem procura, în Germania, mâncăruri ca la mama acasă? (http://romaningermania.ro/cum-putem-procura-in-germania-mancaruri-ca-la-mama-acasa/ ). Iată care sunt „ascunzătorile”. În prăvăliile turceşti să găsesc nu doar ingredientele pentru o mămăligă cu brânză, ci şi dulceaţă de trandafiri şi bulgur pentru colivă, varza acră întreagă şi frunze de viţă în saramură pentru nişte sarmale cumsecade. E adevărat, borşul de putină BIO nu este atât de acru precum cel românesc. „Leuştean, devenit Liebstöckel, găsiţi, cu puţin noroc, la ţărani, în pieţe (mobile). Icre cu gust ca în România se găsesc la Real, ardei copţi la borcan - la Penny, iar gogoşari în oţet la Lidl sau Galeria Kaufhof. Pentru micii româneşti, încercaţi Cevapcicii, micii sârbeşti”, scrie jurnalul românilor din Germania.
În Irlanda, dezvăluie pe blogul personal http://www.blogulucimpoca.ro/ fosta noastră colegă, Gabriela Cimpoca, s-a deschis un magazin româno-moldovenesco-ruso-polonez, cu acţionariat rusesc, numit ”Polonez” şi unde găseşti „ce-ţi doreşte inimioara, de la carne de miel până la cozonac, trecând prin varză murată şi scrumbie afumată! Şi ca să vedeţi până unde merge globalizarea - «Rumână mici» mici româneşti fabricaţi în… Germania. Şi care, credeţi-mă, sunt o nebunie! Poate la Hanu Conachi şi «La cocoşatul» să mai fi mâncat ceva la fel de bun! Da’ m-a cuprins aşa un patriotism când am văzut în vitrina frigorifică ceva identificat a fi un produs românesc”, scrie Gabriela Cimpoca.
