Dorurile culinare n-au hotare! La ce poftesc gălăţenii de pretutindeni?

Dorurile culinare n-au hotare! La ce poftesc gălăţenii de pretutindeni?
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

N-aveţi idee ce însemnătate capătă o amărâtă de Eugenia sau o pungă de pufuleţi pentru gălăţenii care le duc dorul ani de zile!


Pufuleţi? Eugenia? Pufarine? Mici? Cozonac? Varză acră? Parizer? Mâncare de urzici cu hrean? Ciorbă acrită cu borş şi parfumată cu leuştean? Caş de oaie cu roşii româneşti? Covrigi calzi? Par simple gustări sau mâncăruri banale, dar adevărata valoare a lucrurilor ni se arată exact atunci când ne lipsesc. Am făcut un sondaj printre gălăţenii din Diaspora şi iată la ce poftesc când sunt departe de casă:

Franţa: „Nimic nu se compară cu ciorba de burtă de la Galaţi!”

Din Franţa, Mariana Stroiu duce dorul pufuleţilor şi nu numai: „Când am plecat anul trecut din România, eram cu maşina şi am luat un sac de pufuleţi. De câte ori merg în Spania, îmi cumpăr câte o cutie întreagă. Covrigi calzi am mâncat când am fost în România cât să îmi ajungă până la anul, când voi reveni. Mi-e greu să accept că nu mănânc măcar o dată pe an mâncare de urzici cu hrean făcută de mama sau de mine, cu indicaţiile de rigoare, dar nu am de unde să cumpăr. Ca sa nu mai spun de mici... Nu plecăm niciodată din România fără să mâncăm ceva cantităţi de mici. Varză murată şi varză călită nu am reuşit să mănânc anul asta. Mi-am pus varză într-un borcan la murat, dar nu mi-a ieşit. Foi de plăcintă îmi iau de fiecare dată şi le cer tuturor celor care vin să îmi aducă. Oricum nimic nu se compară cu ciorba de burtă mâncată o dată pe an la Galaţi!”, ne-a mărturisit Mariana Stroiu.

Germania: Sejur de dulceţuri pentru „nemţoaicele” din România

În Hamburg, am aflat de la Gabriela Palade, editor la www.romaningermania.ro, nu exista magazine româneşti ca în alte oraşe din sud, aşa încât produse „ca în România” se găsesc în prăvăliile turceşti sau în cele ruseşti. Bineînţeles, spune jurnalista, caş românesc şi brânză de oaie „ca acasă” nu găseşti în Germania, nici mici, aşa că românii plecaţi de mult timp se cam dezobişnuiesc. „Ştiu totuşi români care îşi aduc din ţară - dacă vin cu maşina - vin, ţuică şi chiar cârnaţi, şuncă. Cunosc şi românce, acum pensionare în Germania, care vin în România vara, câte o lună, timp în care îşi pregătesc dulceţuri, gem, bulion, zacuscă şi tot felul de conserve cu care îşi umplu maşina la întoarcere. Motivul e simplu: fructele din pieţele româneşti au gust. Există şi la nemţi pieţe mobile, dar acolo totul este mai scump”, spune ziarista.
Când vine în ţară, îi cumpără copilului ei eugenii sau pufuleţi povestindu-i că acestea erau şi pe vremea când era ea copil. Pufarine se găsesc în Germania în toate magazinele unde există cereale. Iar papanaşi şi orice altceva se pot prepara în bucătărie, fie ea românească sau nemţească. „La ultima vizită în ţară am regăsit cu plăcere gustul caşului de oaie, al pepenilor româneşti şi, în general, legumele şi fructele de sezon. Mi se pare că roşiile crescute în grădinile româneşti sunt mult mai bune decât cele de la fermele din nordul Germaniei”, spune Gabriela Palade.

SUA: „Bragă! Se mai vinde?”

De peste Ocean, din Vermont, actriţa Mariana Palade Syrotiak duce dorul gustoasei noastre Eugenii: „Mi-au fost şi mic dejun, şi gustare, şi prânz câteodată. Ah, mi se face poftă. Şi de bragă... Nu am prea văzut în ultima vreme. Se mai vinde?”, ne întreabă actriţa. Da, dar nu mai are gustul de altădată, la fel ca şi Eugenia. Acum acelaşi produs a căpătat tot soiul de denumiri, absconse, cu sau fără fiţe, dar indiferent de firmă nu mai are frăgezimea şi gustul dulce al copilăriei!

Italia: Afaceri româneşti

Cu ani în urmă, îşi aminteşte Nicoleta Catrinoiu, stabilită în Italia, magazinele cu produse româneşti nu erau multe şi nici aproape de casă. „Acum, datorită înmulţirii locuitorilor români, italienii au înţeles că poate fi o afacere şi au făcut în câteva supermarketuri un mic raion cu produse româneşti care se vând foarte bine, în ciuda crizei financiare care bântuie. Cel puţin eu am două lângă casă. Spre bucuria mea, îmi pot satisface pofta oricând de murături, brânză, parizer, salam, pastramă etc. Eu nu locuiesc într-un oraş mare, deci sunt mulţumită aşa. Când am fost la Roma am văzut multe magazine româneşti, chioşcuri cu ziare şi cărţi în limba română”, ne-a povestit Nicoleta.

La cumpărături româneşti - Colivă de la turci şi mici sârbeşti

Pentru că românilor abia veniţi în Germania le lipsesc mâncărurile de acasă ziarista Gabriela Palade le-a oferit un adevărat ghid: Cum putem procura, în Germania, mâncăruri ca la mama acasă? (http://romaningermania.ro/cum-putem-procura-in-germania-mancaruri-ca-la-mama-acasa/ ). Iată care sunt „ascunzătorile”. În prăvăliile turceşti să găsesc nu doar ingredientele pentru o mămăligă cu brânză, ci şi dulceaţă de trandafiri şi bulgur pentru colivă, varza acră întreagă şi frunze de viţă în saramură pentru nişte sarmale cumsecade. E adevărat, borşul de putină BIO nu este atât de acru precum cel românesc. „Leuştean, devenit Liebstöckel, găsiţi, cu puţin noroc, la ţărani, în pieţe (mobile). Icre cu gust ca în România se găsesc la Real, ardei copţi la borcan - la Penny, iar gogoşari în oţet la Lidl sau Galeria Kaufhof. Pentru micii româneşti, încercaţi Cevapcicii, micii sârbeşti”, scrie jurnalul românilor din Germania.

În Irlanda, dezvăluie pe blogul personal http://www.blogulucimpoca.ro/ fosta noastră colegă, Gabriela Cimpoca, s-a deschis un magazin româno-moldovenesco-ruso-polonez, cu acţionariat rusesc, numit ”Polonez” şi unde găseşti „ce-ţi doreşte inimioara, de la carne de miel până la cozonac, trecând prin varză murată şi scrumbie afumată! Şi ca să vedeţi până unde merge globalizarea - «Rumână mici» mici româneşti fabricaţi în… Germania. Şi care, credeţi-mă, sunt o nebunie! Poate la Hanu Conachi şi «La cocoşatul» să mai fi mâncat ceva la fel de bun! Da’ m-a cuprins aşa un patriotism când am văzut în vitrina frigorifică ceva identificat a fi un produs românesc”, scrie Gabriela Cimpoca.

 

Citit 4650 ori Ultima modificare Luni, 03 Martie 2014 13:14

7 comentarii

  • postat de DY TOTO ROMAN
    Joi, 26 Iulie 2012 00:55
    ORICINE NU SIMTE SI NU TRAIESTE ROMANESTE,PENTRU MINE NU E ROMAN,NU MERITA SA FIE ROMAN,NU STIE CE SIMTE SI CE-SI DORESTE!!! LOCUL NATAL,TARA TA E CEVA UNIC SI SFANT,SENTIMENTUL,TRADITIILE,VALORIILE ROMANESTI SUNT UNICE,GUSTUL PRODUSELOR SI RETETELOR ROMANESTI SUNT DEOSEBITE,INSA NU POTI AVEA ,ACESTE TRAIRI DACA NU ESTI UN ROMAN ADEVARAT SI DESIGUR DACA AI UITAT DE UNDE AI PLECAT!!! DE PESTE 12 ANI MUNCESC SI UMBLU PRIN EUROPA,INSA PENTRU MINE ACASA INSEAMNA DOAR ROMANIA SI GALATI,SUNT MANDRU CA SUNT ROMAN!!!!
    0
    0
    Raportează
  • postat de ana
    Marți, 24 Iulie 2012 13:36
    Cred ca acest articol despre dorurile culinare nu a fost scris ca sa ne inciteze sa mincam sunca si cirnati în fiecare zi, sau sa ne dam seama ca, în comparatie cu alte nationalitati, nu avem o "mîncare" cu nume specific romînesc ! Cred ca a fost publicat doar ca sa trezeasca în noi "dorul" de acasa, de anii petrecuti în tara, buni sau rai, prin intermediul amintirilor "gustative"! Sa nu uitam ca gusturile si mirosurile sînt legate de situatii prin care am trecut si ca dincolo de mirosul de balagar este poate imaginea unei copilarii fara griji!
    Ca sarmalele romînestei, afara de nume si de foaia de vita de vie, nu au nimic în comun cu cele grecesti nu asta este important. Facute si mîncate împreuna cu familia asta este important! Nu degeaba se spune ca mîncare "ca la mama acasa" nu manînci nicaieri : este facuta cu dragoste si asta este mai important decît ce este în fafurie si cum se numeste! Si înca un lucru referitor la cumnata d-lui Gicu, : limba natala nu se uita nici o data chiar cînd nu o mai folosesti decît foarte rar! Cînd va duceti în tara cumparati o carte De ale luiPîcala si oferti-o, povestile cu cei care îsi uita (sau reneaga) limba sau originele sint pline de tîlc!
    0
    0
    Raportează
  • postat de Gicu
    Duminică, 22 Iulie 2012 10:37
    Pentru a nu posta o poveste prea lunga am sa revin la subiect: "Dorurile culinare n-au hotare! La ce poftesc gălăţenii de pretutindeni?" Mancarea asa zisa romaneasca nu exista. Toata mancarea romaneasca este ca si legislatia, adica un paragraf de la nemti, 2 de la francezi si 3 de la italieni ce ne da legea sanatatii care-i neconstitutionala. Noi galatenii, incepand de la sarmale pana la ciorba de pe perisoare mancam mancare turceasca, greceasca, ruseasca, taganeasca, pana si mamaliga nu de romani a fost inventata asa cum ar crede unii. Lipsurile insa ne-a fortat sa facem o mancare cum am facut si o masina Dacia, adica un Reno cu lipsuri chiar daca seamana dar nu rasare. Asa si cu mancarea, daca nu au avut bors rusesc, au pus sare de lamaie turceasca si tot asa. Am intalnit romani care afirma ca rosiile din Romania nu au acelas gust cu cele din strainatate si au perfecta dreptate pentru ca de exemplu, rosiile de Matca mi-a zis cineva ca au motorina in tulpina pentru a se coace mai repede iar altelea sunt facute in pamant ingrasat cu ce au scos din WC si asa mai departe pe cand in strainatate rosiile sunt de alt soi si facute ori in sera ori in locuri special amenajate iar daca autoritatile din Franta ar afla ca intr-un loc anume se fac rosii fortate sa se inroseasca cu motorina ar pune toata zona in carantina.
    In tarile avansate cu o abundenta culinara oamenii au alte probleme si foamea in gat nu o mai au inca de la terminarea razboiului 2 mondial. La Galateni sa nu uitam ca nici azi anumite produse nu le gasesti in supermarketuri la preturi convenabile sau la nici un prets. Azi oamenii nu mai mucesc sa manance ci sa-i indeplineasca anumite functii fiziologice. Daca la o masa comuna la munca as lua sunca afumata cu usturoi as ramane singur in sala si cei din jur s-ar uita la mine cum ne uitam noi la taganii din cort cand mananca. Galatenii plecati mai de mult din Romania, dupa ce au trecut de perioada de integrare in societatea in care traiesc au inceput sa se gandeasca si la ce baga in gura nu numai la mancare. Expresia "grasa si frumoasa" au uitato de mult iar aprovizionarea nu o mai fac cu sacu ca au gasit vinete ieftine. Galatenii pe care eu i-am intalnit si ma refer la galateni nu la satenii din Galati care inca mai au miros de balega in nas, au inceput sa doreasca o mancare sanatoasa iar produsele pe care le folosesc sunt alese cu mare atentie atat de barbati cat si de femei. Este adevarat ca asta depinde si de tarile prin care traiesc. Eu personal imi aduc aminte cu drag de fasolea la cazan pe care am mancato in armata unde mi-am stricat si dantura in pietre sau sticla care era normal sa o gasim in mancare. Falolea la cazan facuta pe vapor era o mare placere pe atunci, timpul a trecut si cred ca aceeasi fasole azi nu mi-ar mai place, asta nu inseamna ca am uitat nostalgia farfuriei de aluminiu spalata de multe ori, pana si te tata pe cand facea armata. Asta nu inseamna ca azi as mai savurao cu aceeasi pofta. Mai imi placea mamaliga cu cartofi prajiti si cu carne de porc prajita si musdei de usturoi sau grasime de porc pe paine neagra cu putina sare in loc de unt. Astfel de mancaruri nu le-am uitat dar credetima ca nu le-am uitat sau mustar pe paine ca de parizer sau salam nu aveam bani cateodata dupa o zi petrecuta la Cocuta (plaja de la Zaclau distrusa de democrati) as fi mancat si mere padurete.
    In Australia traind am fost invitat la o intalnire etnica cu mai multi reprezentanti ai diferitelor comunitati din Sydney si trebuia sa ducem cate o mancare specifica nationalitatii noastre si in urma unui "sondaj" printre romani am aflat ca mititeii sunt sarbesti, sarma zic si grecii si turcii, salate au toate nationalitatile, fasolada fac si grecii, mamaliga la italieni este la nivel de arta, adica fac si prajituri din mamaliga, ciobe fac si rusii cu bors adevarat salamuri si preparate de porc afumate gasesti la unguri, nemti, sarbi sau croati s.a.m.d. Singura mancare romaneasca mai adegvata la o astfel de ocazie a fost o salata de vinete batuta bine cu ulei cu ceapa, ardei verde, cu paine feliata taiata in 4, a avut un mare succes si fara sa ma laud ca nu eu am gatito. Eu totusi asa ceva nu as mai pune in gura pentru ca ulei nu mai pun in gura de cativa ani spre mirarea unora.
    Incurajarea romanilor prin astfel de articole de-a manca "cârnaţi, şuncă" in tara frankfurtului mi se pare absurd de Galati :)) .Astfel de articole sunt facute de-a mentine un nationalism bolnav dupa parerea mea.
    Braga, tatal meu transporta braga cand eram mic de la laboratorul de braga de pe traian unde acum sunt blocuri vizavii de unde se fac pardesie de brad, la toate "buticurile" din Galati pe atunci numite chioscuri. Era acolo domnul Bal si domnul Istrate doi oameni carora le port un mare respect si spun "dumnezeu sa-i ierte" erau evrei la origine insa braga ca atunci nu am mai gustat. Apa chioara de azi sau spalatura de vase pe care o numesc braga nu se compara cu adevarata Braga. Mergeam prin anii '70 la bragaria de pe Mavramol, pe unde este azi restaorantul lui Cosoreanu si aveau 10 feluri de braga si crema de braga, halvita, sara ilie sau trigoane cum nimeni nu mai face asa ceva in zilele noastre insa de atunci si pana azi am invatat ca dulciurile nu sunt prea bune de la o anumita varsta. Sper ca adevaratii galateni sa inteleaga ce scriu chiar daca am plecat din Galati de mai bine de 37 de ani fara regrete, probabil pentru ca am aflat poveste adevarata a lui Mos Creciun cu mult inaintea multora.
    0
    0
    Raportează
  • postat de Gicu
    Duminică, 22 Iulie 2012 06:50
    Am făcut un sondaj printre gălăţenii din Diaspora şi iată la ce poftesc când sunt departe de casă:
    Sondajul l-ati facut cu aceeasi firma pe care ati folosito la alegerile locale ? poate de aceea aveti aceste rezultate.
    Cei plecati de cateva luni sau cei care nu s-au mai reintors in Romania de cand au plecat au ramas cu aceleasi gusturi in subconstient pe care le aveau in momentul plecarii.
    Cei reintorsi de mai multe ori in tara au pofte diferite datorita circumstantelor in care se afla. Daca au plecat de la coada vacii au pofta de mirosul de balegar si gustul de lapte proaspat de la vaca sau capra.
    Cei plecati de la oras au pofta de mancaruri pe care nu au putut sa le aibe in strainatate si pe aceasta cale am sa va zic o mica poveste adevarata.
    Traiesc departe de Romania pe la antipozi, revenit in tara in vizita prin anii 1980 fumam tigari Kent care pe atunci erau foarte scumpe. Cumnata mea, o galateanca de la papusoaie fica de sluga bolsecica ajunsa doamna in Galati fuma tigari Snagov. La o petrecere de familie i-am oferit un kent si ea m-a refuzat spunand ca ii place mai mult snagov. 2 ani mai tarziu a plecat si ea cu familia din tara. La scurt timp ne-am intalnit iar la o petrecere unde fuma aceleasi tigari pentru care ar fi dat oricat. Am intrebat-o ce va face dupa ce va termina ultimul pachet pe care abia il desfacuse, mi-a zis ca nu stie si i-am propus sa facem schimb de pachete, ceea ce a acceptat. Am pastrat acele tigari, au trecut vre-o 6 luni si iar ne-am reintalnit la o petrecere. I-am oferit o tigara cumnatei mele, un Snagov, a sarit in sus de bucurie, a tras 2 fumuri, a tusit si mi-a zis ca nu o mai poate fuma, si-a cerut scuze pentru ca nu a inteles de ce i-am oferit un Kent cu mai mult timp in urma crezand ca voiam sa o umilesc si abia atunci a inteles cu adevarat ceea ce eu intelesesem cu multi ani in urma de unde si proverbul : Da mintea romanului cea de pe urma.
    Acum cumnata mea nu vorbeste bine la romana, copii ei au uitat limba romana iar limba engleza nu o stiu prea bine dar asta este o alta poveste.
    0
    0
    Raportează
  • postat de ana
    Vineri, 20 Iulie 2012 17:47
    Sint in Franta de peste 30 ani dar nu gatesc romîneste ca nu stiu si trebuie prea mult timp si ingediente. In plus sotul nu este romîn deci niic o exigenta din acest punct de vedere, asa ca nu m-am lansat în asa ceva.. Nu duc dorul la nimic in mod particular dar cînd ma duc în tara, cam de doua ori pe ani, ma satur de toate. Oricum eu cred ca oricit de bine ar fi facuta mincarea în alta parte nu are gustul ca acasa la mama (în primul rînd pentru ca ea o face si nu eu!) si apoi este toata atmosfera si contextul care fac ca macarurile sa fie mai bune acolo unde îsi au originea! Daca as mînca tot anul nu ar mai avea nici un farmec! Imi rezerv placerile gustative cînd merg acolo si, cu exceptia unui cozonac nu aduc nimic niciodata. De acord cu cele care spuneti ca, daca vrem, gasim de toate unde sîntem. De toate de mîncat da, dar nu si placerea de a le imparti cu cei dragi Asta primavara ma fost acasa si am fost la pomana, sarmale ca aloco nu le face nimeni! Abia astept sa ma duc din nou! O vara placuta la toti.
    0
    0
    Raportează
  • postat de camelia
    Vineri, 20 Iulie 2012 16:36
    Buna ziua,

    Va scriu din Franta, si mi-e tare dor de o ciorba de burta facuta de mama...buna tare. Gatesc aici tot timpul, dar nu gasesc burta sa fac ciorba de burta, cas proaspat dulce, plaman ca sa fac drob, leustean pentru ciorba,.....si eu fac dar ca la mama nu iese. De cate ori vin acasa imi iau foarte multe lucruri pe care nu le gasesc aici, de exemplu: esenta de rom, leustean uscat, vegeta, eugenie, prajitura siret, pufuleti, am adus pana si oua de gasca, de rata si de curca, cas proaspat, sunca afumata de la mama, oale de lut,....mananc acasa multi covrigi si toate preparatele pe care mama le face si asta e. Dar cel mai dor intr-adevar imi este de familie si de prieteni. Va doresc toate cele bune
    0
    0
    Raportează
  • postat de Anitta
    Vineri, 20 Iulie 2012 10:43
    Buna ziua, va scriu din California, si sunt de acord cu d-na Gabriela Cimpoca , nu ii inteleg pe cei plecati din tara, cum de poftesc la eugenia, pufuleti, ciorba de burta , varza murata, mici, etc..., aici fiind de 14 ani am gasit orice mi-a poftit sufletul, chiar nu mi-a fost pofta niciodata de un produs romanesc, fiind-ca le gasim in magazinele cu profil romanesc, chiar orice, iar icre, mici, ciorbita de burta dragi gospodine le gatiti acasa, ca doar mancare romaneasca servim in casele noastre chiar daca ne aflam peste ocean, cum e posibil sa-ti fie pofta de ceva si mai ales in Europa? consider ca sunteti prea exagerate , prea comode sa scrie-ti asa ceva. Pai cum sa va spun dragi gospodine, cand "trantesc un bors' ca la mama acasa, si cu mamaliguta, o tochitura moldoveneasca cu niste branza de burduf (gasim si de asta, nu numai cas dulce, sarat, urda, toate soiurile) aruncata acolo " in scarba" asa pe langa un ousor ochi", si niste sarmalute langa, chiar nu-ti mai trebuie nimic, astepti sa-si faca loc si o bucata de placinta, si sa-ti fie de bine masa. Asta e," avem di toati" slanina afumata, kaizer, cabanos, de ce sa ne fie pofta? Doar de tara, de familia ramasa acasa, de ei da, ne este dor, si mila de ce se intampla in tarisoara noastra draga. O zi buna dragilor !
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.