Binecunoscut în SUA, pentru descoperirea unei metode de analiză a stabilităţii sistemelor dinamice neliniare (numită astăzi criteriul Popov), inginerul, profesorul şi academicianul Vasile Mihai Popov s-a născut la Galaţi, pe 7 iulie 1928.
Şi-a obţinut licenţa în electronică la Bucureşti, în 1950, iar apoi a fost, timp de câţiva ani, profesor la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic din Capitală. A fost membru al Institutului pentru Energie al Academiei Române de Ştiinţă, for în care, ulterior, a îndeplinit şi funcţii de conducere. În 1963, a devenit membru corespondent al Academiei Române.
Cercetările sale din această perioadă au vizat modulaţia de frecvenţă şi oscilaţiile parametrice. La începutul anilor 60, a conceput noţiunea de hiperstabilitate, pe care a definit-o ca generalizarea de stabilitate absolută. Şi-a publicat cercetările în mai multe cărţi, începând din 1953, volumul „Hiperstabilitatea sistemelor automate”, apărut în 1966, tradus în engleză şi franceză, fiind cel care l-a făcut cunoscut în întreaga lume.
A plecat din România în 1968, fiind la începuturile sale americane profesor-invitat la univeristăţile Berkeley şi Stanford. Ulterior a obţinut o catedră la Maryland College Park, iar din 1975 s-a alăturat departamentul de matematică din Florida.
Termeni precum „Criteriul frecvenţial de stabilitate absolută al lui Popov”, „Lema Kalman-Popov-Yakubovici-Anderson”, „Criteriul de controlabilitate Popov-Belevitch-Hautus” sau „Sisteme hiperstabile în sens Popov” circulă frecvent în literatura dedicată teoriei matematice a sistemelor, lucru ce demonstrează recunoaşterea contribuţiei remarcabile a savantului gălăţean în acest domeniu.
În 1990, i-a fost redată calitatea de membru corespondent al Academiei, retrasă odată cu plecarea din ţară.
Vasile M. Popov s-a retras din actrivitate în 1993 şi locuieşte în prezent la Gainesville (Florida).
