Deşi nu este gălăţean prin naştere, Ingo Glass, unul dintre fondatorii Muzeului de Artă Vizuală din oraş, a rămas în memoria locurilor prin cunoscuta sculptură Septenarius, aflată din 1976 pe Faleza Inferioară a Dunării.
Şvab din Banat, Ingo Glass s-a născut pe 9 aprilie 1941, la Timişoara, iar în 1967, după ce a absolvit Institutul de Arte Plastice din Cluj, a ajuns la Galaţi, unde a pus bazele Muzeului de Artă Contemporană, alături de Ioan Simion Mărculescu, Eugen Holban şi Angela Tomaselli. Din 1972 până în 1978 s-a aflat la Bucureşti, unde a lucrat pentru mai multe instituţii de cultură. În 1979 a dat un interviu ziarului „Financial Times”, cu titlul „Ceauşescu - acolo unde dispare carnea”. Drept urmare, Securitatea i-a pus în vedere ca în două săptămâni să părăsească România şi, astfel, a emigrat în Germania, stabilindu-se la Munchen.
A iubit întotdeauna sculptura în metal, fiind posedat de formele geometrice (cercul, pătratul, triunghiul) şi de culorile primare. „La Galaţi n-am găsit materiale clasice. Piatră nu prea era, nici lut sau lemn, iar într-o plimbare prin oraş am descoperit Şantierul Naval. Am făcut o asociere între macarale şi Turnul Eiffel, iar apoi am aflat că tabla din care se făceau vapoarele se fabrica chiar la Galaţi, la Combinatul Siderurgic. Astfel, tabla laminată a devenit pentru mine materia primă”, spunea Ingo Glass, într-un interviu acordat Luizei Barcan, în noiembrie 2003.
A avut numeroase expoziţii personale, la Cluj, Galaţi (1968), Bucureşti, Koln, Munchen, Paris sau Washington. În afară de Septenarius („Lucrarea mea cea mai serioasă din România, punctul meu de plecare, o lucrare de 13 metri înălţime, cu şapte elemente, în care două turnuri principale, reprezentând Germania şi România, sunt sprijinite pe cinci contraforturi, celelalte cinci ţări prin care trece Dunărea”) şi Piramida Soarelui (aflată lângă restaurantul „Pescarul”), de la Galaţi, mai are sculpturi monumentale expuse în multe oraşe din lume, iar lucrări ale sale se află în custodia muzeelor de pe toate continentele. A fost recompensat cu importante premii în Olanda, Canada, Ungaria, Germania, iar în 2012 a primit diploma de Cetăţean de Onoare al Timişoarei.
