Unul dintre cei mai mari economişti români, Gheorghe Zane s-a născut la Galaţi, pe 11 aprilie 1897. A absolvit Liceul “Vasile Alecsandri” din oraşul natal în 1916, după care a participat ca voluntar în Primul Război Mondial. Şi-a reluat apoi studiile la Facultatea de Drept din Iaşi, finalizându-le în 1919, iar în 1923 şi-a susţinut doctoratul în ştiinţe economice la Bucureşti.
Din 1921 a început să predea economie politică la Universitatea din Iaşi, unde a rămas un sfert de veac, până în 1946. După război, s-a transferat la Bucureşti, unde a fost profesor la Institutul Politehnic şi, mai apoi, cercetător în cadrul Academiei Române.
Apropiat al fruntaşilor ţărănişti încă din tinereţe, Gheorghe Zane a fost unul dintre cei care au elaborat doctrina econimică a PNŢ. După instalarea la putere a comuniştilor, a fost închis pentru convingerile sale politice şi a rămas în detenţie până în 1955. După eliberarea din închisoare, nu i s-a mai permis întoarcerea la catedră şi a activat numai în cercetare.
Gheorghe Zane a elaborat numeroase cursuri de economie politică, istorie economică şi finanţe publice. Anticomunist convins, şi-a construit o doctrină social-economică proprie, aflată la intersecţia dintre marxism şi ţărănism.
O mare parte a activităţii sale de cercetare a fost dedicată lui Nicolae Bălcescu, studiile şi articolele despre marele revoluţionar fiind reunite într-un volum apărut în anul 1975. S-a îngrijit, în acelaşi timp, de editarea operelor lui Bălcescu.
A publicat peste 180 de volume, articole şi studii de specialitate, multe dintre acestea fiind traduse şi în limba franceză, Gheorghe Zane fiind foarte apreciat în capitala Franţei, unde activa în cadrul a două prestigioase instituţii.
În 1974, Gheorghe Zane a fost ales membru al Academiei Române, al cărei membru corespondent era din 1965.
A încetat din viaţă pe 22 mai 1978, la Bucureşti.
