Omul care, la 23 august 1944, a întors primul armele împotriva foştilor aliaţi germani a fost gălăţeanul Dumitru Dămăceanu, comandant al garnizoanei Bucureşti, la vremea respectivă.
Născut la Cosmeşti, pe 17 iulie 1896, Dămăceanu a făcut liceul la Iaşi, iar apoi şcoala militară la Târgovişte. A luptat în Primul Război Mondial într-un regiment de roşiori, iar după încheierea conflagraţiei a urmat cursurile şcolilor militare superioare de la Sibiu şi Torino.
După 1930, a fost ofiţer de stat major, comandant de divizie în escorta regelui şi ataşat militar al României în Italia şi Albania.
În 1941-42, la comanda Regimentului 10 roşiori, a luptat pe frontul de răsărit, iar apoi a devenit şef de stat major al Capitalei, funcţie în care l-a prins momentul 23 august 1944, când Regele Mihai l-a arestat pe Ion Antonescu şi a decis întoarcerea armelor şi continuarea războiului alături de Aliaţi.
După reuşita acţiunii, Dumitru Dămăceanu a fost avansat la gradul de general şi a făcut parte din delegaţia care a negociat, la Moscova, cu Molotov (ministrul de Externe al URSS) şi apoi a semnat armistiţiul dintre România şi Naţiunile Unite. În 1946, a fost membru al delegaţiei participante la Conferinţa de Pace de la Paris, iar un an mai târziu a semnat, din partea României, tratatele de pace cu Aliaţii, reuşind să convingă marile puteri să redea integral României bucata din Ardeal smulsă, în 1940, prin Dictatul de la Viena.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost decorat cu mai multe ordine militare româneşti şi străine. Între 1944 şi 1947, a fost subsecretar de stat în mai multe ministere.
După abdicarea Regelui Mihai, în 1947, a fost exclus din armată, iar în 1949 a fost degradat şi i s-a intentat un proces, în urma căruia a fost închis. A fost eliberat din închisoare de-abia în 1959, când a fost reabilitat şi i s-au redat gradele militare în rezervă.
Generalul de armată Dumitru Dămăceanu a murit la 27 septembrie 1978. În semn de omagiu, şcoala gimnazială din Cosmeşti îi poartă numele.
