Poet remarcat în perioada interbelică şi, apoi, dascăl la Tecuci timp de peste trei decenii, Jean Florea Georgescu s-a născut pe 22 martie 1914, la Bucureşti, în familia unor funcţionari. A absolvit, în Capitală, liceul şi facultăţile de Teologie (1939) şi de Litere (1944).
A debutat în poezie, sub pseudonimul Ovid Caledoniu, în 1933, publicând în anii următori în majoritatea revistelor literare ale epocii (printre care „Convorbiri literare”, „Gândirea” sau „România literară”). Era considerat un poet rafinat şi sesibil, în versurile sale putându-se remarca influenţe din Blaga şi lirica romantică germană.
Primul volum de versuri, „Endymion”, i-a apărut în 1937, iar cel de-al doilea, „Vrăjitorul apelor”, a văzut lumina tiparului în 1942. În 1943, a realizat antologia „13 poeţi - 13 poezii de dragoste”, dovedindu-se receptiv şi la producţiile lirice ale confraţilor săi.
S-a numărat printre fondatorii revistei „Meşterul Manole” (1939-1942), care a militat pentru integrarea europană a culturii româneşti. În 1943, a publicat „România - hotar de răsărit al Europei”, iar în urma acestei apariţii s-a simţit „indexat” şi a renunţat la lumea scriitoricească.
S-a retras la Tecuci, unde a devenit profesorul de limba şi literatura română Ion Georgescu. În această perioadă, singurele sale tangenţe cu viaţa scriitoricească au fost şedinţele cenaclului literar tecucean „Calistrat Hogaş”, pe care-l frecventa.
În 1973, Ovid Caledoniu a publicat un nou volum de versuri, „Pasărea de foc”, însă n-a mai reuşit să pătrundă într-o lume literară de care se izolase în urmă cu aproape trei decenii.
A încetat din viaţă la Tecuci, pe 15 ianuarie 1974. În memoria sa, fosta Şcoală Nr. 8 din Tecuci, unde a predat o mare parte a carierei sale didactice, se numeşte astăzi Liceul Tehnologic „Ovid Caledoniu”.
