Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
3 comentarii

Poet remarcat în perioada interbelică şi, apoi, dascăl la Tecuci timp de peste trei decenii, Jean Florea Georgescu s-a născut pe 22 martie 1914, la Bucureşti, în familia unor funcţionari. A absolvit, în Capitală, liceul şi facultăţile de Teologie (1939) şi de Litere (1944).

A debutat în poezie, sub pseudonimul Ovid Caledoniu, în 1933, publicând în anii următori în majoritatea revistelor literare ale epocii (printre care „Convorbiri literare”, „Gândirea” sau „România literară”). Era considerat un poet rafinat şi sesibil, în versurile sale putându-se remarca influenţe din Blaga şi lirica romantică germană.

Primul volum de versuri, „Endymion”, i-a apărut în 1937, iar cel de-al doilea, „Vrăjitorul apelor”, a văzut lumina tiparului în 1942. În 1943, a realizat antologia „13 poeţi - 13 poezii de dragoste”, dovedindu-se receptiv şi la producţiile lirice ale confraţilor săi.

S-a numărat printre fondatorii revistei „Meşterul Manole” (1939-1942), care a militat pentru integrarea europană a culturii româneşti. În 1943, a publicat „România - hotar de răsărit al Europei”, iar în urma acestei apariţii s-a simţit „indexat” şi a renunţat la lumea scriitoricească.

S-a retras la Tecuci, unde a devenit profesorul de limba şi literatura română Ion Georgescu. În această perioadă, singurele sale tangenţe cu viaţa scriitoricească au fost şedinţele cenaclului literar tecucean „Calistrat Hogaş”, pe care-l frecventa.

În 1973, Ovid Caledoniu a publicat un nou volum de versuri, „Pasărea de foc”, însă n-a mai reuşit să pătrundă într-o lume literară de care se izolase în urmă cu aproape trei decenii.

A încetat din viaţă la Tecuci, pe 15 ianuarie 1974. În memoria sa, fosta Şcoală Nr. 8 din Tecuci, unde a predat o mare parte a carierei sale didactice, se numeşte astăzi Liceul Tehnologic „Ovid Caledoniu”.

Citit 7428 ori Ultima modificare Joi, 03 Aprilie 2014 10:51

3 comentarii

  • postat de Ioana Iordache Baltag Marți, 30 Decembrie 2014 14:51 109.99.126.*** Link la comentariu
    0
    1

    "Să amintesc de profesorii mei de la gimnaziu, dl şi dna Georgescu, veniţi din împrejurimile Bucureştiului. Ea, profesoară de istorie şi geografie, blândă, bună, distinsă, avea permanent nevoie de protecţia soţului ei, profesorul de limba română. El, mândru, stăpân pe sine şi pe toate situaţiile. Avea statura şi alura unui profesor demn de aprecierea părinţilor şi elevilor. Îl văd trecând spre şcoală, pe lângă gard, îmbrăcat într-un costum maro-închis, purtând pălăria cu distincţie, pe o parte şi fluierând ca pentru sine aceeaşi melodie preferată. Vorbea puţin, neinteresat de probleme neintelectuale. Se vedea că a locuit mai mult la oraş. Trăia în lumea cărţilor.
    De la el am căpătat noţiuni sigure şi durabile de limba română. Văd scrisul ordonat, corect pe tabla împărţită în două părţi inegale. Într-o parte, exemplele, iar în cealaltă parte, întrebările. Folosea creta colorată, pe care o purta cu sine în servieta-i mică. N-am uitat exemplul folosit pentru a înţelege cazul dativ: „Din pristolul de la Roma, să dai calului ovăz“ sau exemplul pentru subiect exprimat prin verb la infinitiv: „A învăţa este o datorie a fiecarui elev“.
    Avea însă un cusur: intra des în contradicţie cu vederile unor colegi, pentru că nu putea suporta mediocritatea şi nu-i scutea, aruncându-le vorbe usturătoare. (Asta am cunoscut când am devenit colegi, la aceeaşi şcoală. Cancelaria devenea neîncăpătoare pentru dl Georgescu şi pentru dl Mardare.)
    (Fragment din Viaţa, într-o poveste - Ioana Iordache Baltag, Editura „Egal”, Bacău, 2013)
    Aşa l-a văzut mintea mea de elevă a Şcolii Elementare din satul Furcenii Vechi, atunci (1952-1954)
    Acum am aflat că dl. prof. Georgescu este poetul, remarcat în perioada înterbelică, Ovid Caledoniu.
    Dle Profesor, vă datorăm respectul nostru, respectul tuturor elevilor pe care i-aţi învăţat să vorbească corect româneşte, cu distincţie şi delicateţe. Poate, sfatul dv. dat la timpul potrivit, mi-a arătat un alt drum în viaţă: „Am prins şi noi, mai ales eu, plăcere pentru croitorie. Ba chiar am întrerupt vreo săptămână şcoala, toamna, când trecusem într-a şasea, cu gând să mă fac croitoreasă. A venit la noi dl Georgescu, profesor de limba română, „A lămurit-o“ pe mama să mă dea la şcoală mai departe, că eu trebuie să ajung mai mult decât o croitoreasă“.
    Vă mulţumesc, Dle Prof. Georgescu!

    Raportează
  • postat de Epure Nastasie Miercuri, 09 Aprilie 2014 20:28 5.13.132.*** Link la comentariu
    0
    4

    Multumesc Domnule PREDESCU. Multumesc Doamnei TULICA.
    Multumesc Domnule Predescu, Multumesc Doaman Tulica.
    Mi-ati dat ocazia sa ma intorc cu peste 50 ani in urma, cand elev fiind la scoala din Furceni Vechi, am avut deosebita ocazie de care imi amintesc cu mult interes si placere de Fam. Georgescu, doi profesori deosebiti, doamna fiindu-mi profesoara de Geografie. Poposirea domniilor lor in satucul nostru drag, a fost o binecuvantare de la Dumnezeu, pentruca am avut de la cine sa invatam multe lucruri deosebite de care acuma, cand avem tamplele albe, le pretuim mai mult.
    Imi amintesc cu placere, cand la prima lectie de Limba Romana la Liceul din Tecuci, profesorul ne-a intrebat pe fiecare la ce scoala am absolvit cursul gimnazial si cand i-am spus ca vin de la scoala din Furcenii Vechi, mi-a spus: TU TREBUIE SA STII MULTA LITERATURA CA AI AVUT DE LA CINE INVATA!
    TU TREBUIE SA STII MULTA LITERATURA CA AI AVUT UN PROFESOR DEOESEBIT!
    Dumnezeu sa-l ierte!

    Raportează
  • postat de Ileana Georgescu Tulică Duminică, 06 Aprilie 2014 12:12 92.85.247.*** Link la comentariu
    0
    7

    Sunt plăcut impresionată,stimate domnule D.C.Predescu,să descopăr,la rubrica dv.pe tatăl meu,poetul Ovid Caledoniu și vă felicit pentru preocuparea pe care o aveți! Având în vedere că spațiul alocat rubricii este restrâns,aș vrea să fac unele precizări pentru cititori.Dacă destinul crunt a făcut ca România să aibă,după 1944,o cu totul altă înfățișare decât își doreau tinerii intelectuali interbelici ai „generației de la 1939”-cum o numea scriitorul Vintilă Horia sau „generația cerului”-cum o numise poetul-erou Ion Șiugariu, făuritorii revistei „Meșterul Manole”-1939 -Ovid Caledoniu,Vintilă Horia,Horia Nițulescu,Ion Șiugariu nu au mai continuat să scrie,conștiința lor rămânând fidelă idealurilor pe care le exprimaseră în paginile revistei. „Scriitorul trebuie să lupte pentru dreptul la viață al neamului său.Să vibreze în el toată splendoarea și energia unei noi Românii”-spunea Ovid Caledoniu în 1940,în paginile revistei.V.Horia-atașat de presă la ambasada României din Viena,în 1944-,singurul scriitor român căruia i s-a acordat premiul „Goncourt”pentru romanul „Dumnezeu s-a născut în exil”- la care,de altfel, a renunțat „din dragoste pentru Franța și din respect pentru Academia Goncourt”-a fost considerat,pe nedrept,trădător de țară și condamnat în lipsă,motiv pentru care nu s-a mai întors în ȚARA sa,murind în Spania,în 1992! Ion Șiugariu a murit pe front ,în Cehoslovacia,în februarie 1945,Horia Nițulescu a fost închis 10 ani pentru că a recitat,la o petrecere,poezia lui Radu Gyr-„Ridică-te Gheorghe,ridică-te Ioane”.Ovid Caledoniu a plecat din București,retrăgându-se, într-un alt fel de „exil”,în propria lui țară, în Moldova,îndrăgind, însă, frumusețile sale și pe oamenii săi! Însuși V.Horia descrie drama poeților generației sale într-un articol,în revista Phoenix-martie 1990-făcând comparația,spre exemplu,cu M.Beniuc-cel care„a trecut de la o poezie liberă la realism socialist,când a chinuit oameni și versuri”. V.Horia citează pe O.Caledoniu,H.Nițulescu,M.Suru-„făuritori ai „Meșterului Manole”-morți în întunericul dinainte de 1989,suferinzi,,înfometați,neaplecați.nedărâmați,nestinși,neprihăniți,poeți adevărați din duh adevărat,pietre de hotar ale unei poezii care n-a renunțat niciodată la nicio rigoare și din care va renaște România poetică,România creatoare,fundament liber al puterii de a fi”.Ovid Caledoniu nu și-a trădat nici ȚARA nici POEZIA,!S-a dedicat cu pasiune și devotament profesiei de dascăl,generații nenumărate de elevi păstrându-i profesorului Jean-Florea Georgescu o frumoasă amintire! Începând din 1969,reviste prestigioase din țară i-au publicat versurile.Era membru al Cenaclului literar„George Călinescu”,era invitat la Festivalul„Mihai Eminescu”. În 1972 predase unei edituri din București un volum de versuri,care era deja cuprins în planul editorial de apariție,dar, care...nu a mai apărut.., nemaigăsindu-se nici manuscrisul...!!! Este demnă de luat în seamă afirmația criticului literar,academicianul Constantin Ciopraga,din „Dacia literară”-1994- despre Ovid Caledoniu și poezia sa-„Expresie a unei neistovite frumuseți morale,poezia pelerinului în azur se înscrie în linia unui neoclasicism suplu,de substanță,destinat armonizărilor supreme.Ființă în fața lumii,poetul propune neobosit autodepășirea”!

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.