O să apară trenul, odată şi odată...
mă simt ca o traversă de vreme putrezind,
păstrez ca pe un idol iluzia ferată
şi-i cumpăr flori de toamnă, de colţ, de oare când!
Visez că dorm pe linii, tresar când trec marfare,
mi-i teamă că macazul va rugini de plâns
şi n-o să ştie unde frumoasa-mi să coboare,
să-mi spună că va ninge şi voi fi primul nins!
Visez că trece trenul cu flăcări şi cu fluturi,
cu ea şi cu nuntirea...şi nu-s acolo, nu-s...
Visez că niciodată n-o să mai bem din ciuturi,
să mai vedem în apă cum josul nostru-i sus!...
Gata, se surpă visul...gata, mă mut în gară,
plătesc tributul, taxa, chiria la peron...
Mă ştiu atâtea trenuri strâmb/drept pe dinafară...
şi-i cumpăr flori de toamnă...şi-aştept...şi sun Ion!
