Prin lentila unui ARTIST FOTOGRAF. Cum a ajuns Galaţiul să fie admirat în Italia (FOTO)

Prin lentila unui ARTIST FOTOGRAF. Cum a ajuns Galaţiul să fie admirat în Italia (FOTO)

Foto Mircea Chiriac
Evaluaţi acest articol
(18 voturi)
Fii primul care postează comentarii!


Dunărea, Galaţiul şi gălăţenii, au ajuns vedete la Palazzo municipale din Gazzola, provincia Piacenza, Italia. „Vinovatul” este artistul fotograf gălăţean Mircea Chiriac, care a ţinut să le prezinte italienilor „Galati – confine dell’Europa” - cele mai frumoase feţe ale „oraşului inimii lui”. Într-un videomontaj de 18 minute, pe acordurile „Dunării albastre”, invitaţii serii culturale despre care aţi mai putut citi în ziarul "Viaţa liberă", au putut vedea cele mai importante obiective din Galaţi, dar şi aspecte din viaţa cotidiană a locuitorilor, avându-l drept ghid pe Mircea Chiriac. Evenimentul a fost mediatizat în presa locală, pe internet şi în publicaţia „Libertà”. Merită să aflaţi cum s-a născut această prezentare şi mai ales ce simte un gălăţean, stabilit de opt ani în Italia, pentru oraşul şi pentru ţara lui.

Cine este Mircea Chiriac


Mircea Chiriac are 42 de ani, este absolvent al Şcolii Populare de Artă din Galaţi, clasa Nicolaie Sburlan. După cum ne-a mărturisit, a descoperit arta fotografică abia după ce a învăţat arta în sine. „O parte este moştenire genetică, iar cealaltă parte este educaţia pe care am primit-o în sânul familiei şi aş vrea să le mulţumesc părinţilor. Din păcate, doar mamei îi mai pot mulţumi fizic, şi aduc un omagiu mătuşii mele şi tatălui meu. Îmi place foarte mult să desenez. Era simplu şi economic în perioada copilăriei mele, cu o foaie şi un creion puteam da frâu liber imaginaţiei”, ne-a mărturisit gălăţeanul.

Primul lui aparat foto a fost unul rusesc, mecanic, cu film. Habar n-avea să-l folosească, iar cei care de la care s-a putut documenta au fost rudele şi vecinii. Pe la 16 ani a învăţat cum se developează filmele foto în baia unui vecin, transformată în camera obscură. Bineînţeles că mai mult strica decât crea, dar încet-încet, joaca a devenit pasiune.

„Consider că s-a transformat în carieră, în momentul în care am avut libertatea de a fotografia la nunta unui verişor. A fost primul meu «examen», cu blitzul care trebuia încărcat la priză, cu modalitatea de a verifica foarte bine imaginile înainte de a fotografia, dacă meritau a fi impresionate pe film sau nu, pentru că aveam doar 36 de cadre!”, îşi aminteşte artistul de azi.

De la fotografie la… dantele


În 2008 a plecat în Italia. Fusese doar în vizită anii precedenţi, dar atunci a hotărât să înceapă „o nouă viaţă”. „Am şi acum ca amintire valiza cu care am plecat. Pot spune că a fost o decizie dificilă, sunt patriot şi nu m-aş fi văzut plecat din ţară, dar am considerat că trebuie să încerc şi să văd şi din alt punct de vedere viaţa, mă consider o persoană ambiţioasă şi-mi place să încerc lucruri noi. Am lucrat ca mecanic în industria textilă, apoi am învăţat să cunosc tipurile de material din care erau făcute dantelele şi mă ocupam şi de controlul calităţii. Sunt fascinat de creaţie în general, iar maşinile care fac dantele sunt impresionante, în special cele vechi, mecanice. Din cauza crizei financiare care a lovit şi Italia a trebuit să mă reorientez. Acum lucrez pe cont propriu, mă ocup de evenimente”, ne-a povestit Mircea Chiriac.

„Galati confine dell’Europa”


„Această prezentare a Galaţiului mi-am imaginat-o din momentul în care mi-am făcut primii prieteni italieni. Majoritatea erau curioşi să afle cât mai multe despre mine şi, implicit, despre locurile de unde vin. Aşa s-a născut dorinţa de a prezenta Galaţiul, care este şi va rămâne oraşul meu de suflet. Indiferent unde mă vor purta paşii, Galaţiul este oraşul inimii mele. Am ales titlul «Galati confine dell’Europa», pentru a da o imagine de ansamblu a situării pe hartă a oraşului. Aşa, am oferit o imagine de ansamblu a zonei din care provin şi a influenţelor pe care le-am avut în decursul anilor”, spune gălăţeanul.

Mircea Chiriac ne-a mărturisit că toate cadrele video-montajului sunt fotografii de suflet, şi că selecţia lor a fost drastică pentru a fi cât mai succint: „Dunărea este subiectul principal al fotografiilor, Galaţiul există ca oraş datorită Dunării. O parte dintre fotografii sunt făcute înainte de plecare, cealaltă parte în timpul vacanţelor. Acasă revin o dată pe an, de obicei în august, şi-mi lipseşte foarte mult atmosfera sărbătorilor.

Sigur că m-au emoţionat aplauzele de la sfârşitul prezentării şi am fost plăcut impresionat de interesul şi de curiozitatea italienilor care mi-au adresat foarte multe întrebări legate de Galaţi, unii chiar fiind dispuşi să-l viziteze. Şi m-am oferit să le fiu ghid! Cel mai tare m-a emoţionat mărturia verişoarei mele care mi-a mulţumit, printre lacrimi, la final, pentru că am reuşit să arăt şi o părticică frumoasa din ceea ce ne reprezintă”, ne-a spus gălăţeanul.

Întrebat ce-l mai leagă acum de Galaţi şi de România, Mircea Chiriac ne-a răspuns cu un singur cuvânt: „Tot!”.

Ce-a mai rămas din arta fotografică


Într-o lume invadată de selfie-uri, de poze cu telefonul mobil şi de „retuşuri” pe calculator, am fost curioşi ce înseamnă fotografia pentru Mircea Chiriac: „Într-adevăr, acum suntem invadaţi, datorită tehnologiei, de imagini de toate felurile. Toţi avem posibilitatea să imortalizăm tot şi din aceasta cauză s-a degradat mult arta fotografică. Sunt asaltat zilnic cu imagini postate din viaţa de zi cu zi, imagini nesemnificative, de multe ori jenante. Doar o mică parte din imaginile care invadează internetul şi nu numai, publicitatea stradală, televiziunea, poate fi ridicată la rang de artă. De multe ori şi eu sunt dus de val, dar fac tot posibilul să nu ajung la nivelul penibilului. Din punctul meu de vedere, fotografia trebuie să creeze emoţii, un fotograf, în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să separe într-un mic dreptunghi importantul de neimportant. Impactul vizual al acelei imagini transcrise pe hârtie sau prezentată video trebuie să fie maxim. Atunci când imaginea creează emoţie şi reuşeşte să transpună persoana care o vizionează în locul în care a fost imortalizată de către fotograf, abia atunci fotografia şi-a atins scopul”.

Ce-i place să fotografieze


„Depinde foarte mult de starea mea de spirit. Prefer fotografia macro şi cea nocturnă, mă fascinează faptul că exista o altă lume, pe care noi nici măcar nu o observăm, deşi ne înconjoară. Insectele pe care le băgăm în seamă doar atunci când ne deranjează în general, liniştea nopţii cu luminile care străpung întunericul, pacea de după haosul de peste zi, locurile care în timpul zilei sunt foarte animate noaptea sunt, parcă, din altă lume. Şi acest ciclu se reia zilnic fără ca noi să ne dăm seama, prinşi cu totul în grijile cotidiene…", spune Mircea Chiriac (în foto 4, din galerie).

Citit 8478 ori Ultima modificare Vineri, 20 Mai 2016 01:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.