La doar 15 ani neîmpliniţi, Jessica Ropotan este campioană la dans irlandez. Lunar participă la câte o competiţie unde câştigă măcar un loc I, dovadă că le-a umplut părinţilor casa de cupe şi premii. Un trofeu de suflet este, însă, cel pe care l-a primit anul acesta, din partea comunităţii de români din Irlanda - Romanian Community of Ireland, unde a fost invitată să danseze.
Jessica este cetăţean irlandez prin naştere, pentru că a venit pe lume în Insula de Smarald, dar în venele ei curge sânge românesc. Povestea de viaţă a familiei sale aţi putut-o citi, în 2013, în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă”, aşa cum ne-a mărturisit-o mama ei, Corina Mirabela Ropotan (Mirabela, pentru cei de-acasă, din Cudalbi).
Merită să aflaţi acum povestea de succes a micuţei dansatoare irlandeze, cu rădăcini româneşti.
Şcoală, muzică şi dans
„Eu sunt Jessica, am să împlinesc 15 ani pe 26 decembrie şi sunt în anul III la secondary school, clasa de high level (nivel superior). Îmi place şcoala, nu am de ales: mami mă stresează să învăţ. Pentru ea, „B” [echivalentul notei 9] e aşa şi aşa…”, ne-a mărturisit Jessica.
Corina Mirabela Ropotan, mama ei, recunoaşte că, într-adevăr, mereu îi cere mai mult, după felul în care a fost şi ea crescută în România, deşi admite că nu e tocmai bine, dar tot aşa face: „Pe când părinţii copiilor irlandezi îi laudă şi când primesc C sau D, eu una nu pot… şi mă va înţelege ea mai târziu, cum şi eu i-am înţeles pe părinţii mei cam pe la 20 de ani, când am plecat din România şi am realizat că fără carte nu ajungi nicăieri”, spune Corina Ropotan.
Pasiunile Jessicăi sunt dansul şi muzica. În timpul liber, are mereu căştile la urechi: „Îi place muzica, probabil de la dans i se trage!”, spune cu umor mama.
Pe urmele "Lord of the Dance"
Jessica a făcut primii paşi pe ritmuri irlandeze la doar cinci anişori. „Am văzut anunţul la şcoala ei primară şi am zis să încerce. A făcut dans pentru doi ani, dar nu realiza la vârsta aceea exact ce însemna... mergea că o trimiteam eu, aşa mi se părea atunci, şi la un moment dat a spus că nu mai vrea să meargă la dans. Ce puteam să fac? Nimic. Nu puteam forţa copilul, aşa că s-a oprit la şapte ani. Îmi părea foarte rău, dar nu puteam face nimic. Am tot întrebat-o: de ce? Ea tot spunea că nu îi place profesoara, nu lua premii la competiţie, nu avea motivaţie!”, îşi aminteşte mama.
După câteva luni de pauză, era cât se poate de limpede că Jessicăi îi lipsea dansul. „Am lăsat să mai treacă timpul şi am întrebat-o dacă vrea să meargă înapoi, asta aproape după doi ani de pauză. Bineînţeles că mi-a spus că vrea iar să încerce şi vedeam bine ca voia înapoi. Am mers din nou la şcoală, era o altă profesoară şi cu un ajutor de profesor, au acceptat-o pe Jessica înapoi imediat. Parcă îmi era teamă ca iar va renunţa...
După câteva săptămâni de dansuri, Jessica era cu totul alt copil! Foarte bucuroasă de noii profesori, învăţa dansuri noi, era atrasă din nou de acest dans”, spune mama ei. De aici la succesul pe podiumurile de concurs n-a mai fost decât un pas.
„De atunci (de pe la nouă ani) până în prezent dansează fără nici un fel de gând rău... îi place mult. Premiile vin la fiecare competiţie, trofeu după trofeu. În fiecare lună are câte o competiţie şi asta cere multă, multă muncă”, ne-a mărturisit Corina Ropotan.
Româncă printre irlandezi
„Sunt puţini copiii străini (adică din părinţi străini) la aceste competiţii, dar eu mă bucur enorm că Jessica adoră acest dans, chiar dacă nu avem rădăcini irlandeze”, spune mama ei. Cea mai recentă competiţie la care a participat a fost una internaţională. Jessica a primit premiul I la un dans numit "a-reel" şi a ocupat locul patru la "light jig". După atâţia ani de dans, spune că nu i se mai pare nimic greu acum, totul depinde de ziua în care dansează, de starea ei şi de juriu, bineînţeles.
Cui îi seamănă Jessica?
Chiar dacă te-ai născut pe pământ irlandez şi ai dobândit cetăţenia prin naştere, asta nu înseamnă că, automat, ai dansul irlandez în sânge! Mai ales că e diferit de dansurile tradiţionale româneşti! Tocmai de aceea am fost curioşi cui îi seamănă Jessica Ropotan cu un asemenea talent? "Nu ştiu ce să spun, tatăl ei a făcut dansuri populare în şcoală, mama mea adoră muzica populară, dar aşa implicaţi în dansuri, adică să ajungă la competiţii, cum e Jessica acum, nu am fost niciunul", spune mama ei.
Cum se simte când fiica dansează ori urcă pe podiumul premianţilor? "Daaa, am emoţii, dar nu-i arăt asta! O încurajez mereu şi mă bucur în acelaşi timp de rezultatele ei. Ultima competiţie a fost pe parcursul a două zile, la vreo 120 km de Dublin. A trebuit să stăm la hotel, considerăm aceste competiţii ca nişte minivacanţe", spune Mirabela Ropotan.
Are antrenamente de trei ori pe săptămână (marţi, joi şi duminică), aşa că pentru un altfel de dans nu prea mai are timp. Trebuie să ţină pasul şi cu şcoala! Dar cam la fiecare competiţie câştigă măcar un loc I, ceea ce o motivează şi îi dă curaj să meargă mai departe.
Succes, Jessica!
În foto, Jessica şi mama ei
