Două gălăţence olimpice la Arte plastice şi în anul 2017, la fel ca în anii trecuţi, Sonia Cireaşă - Premiul I la Pictură monumentală şi Cătălina Gavriliţă - Premiu al II-lea la Ceramică, alături de alte trei nume consacrate din pictura gălăţeană - Vasile Neagu, Cornel Corcăcel şi Ioana Musinchevici - vor crea, în perioada 19-26 august, în "Rezidenţa de artişti Pierre Lemaire", în frumosul domeniu de la Domange, Igé, regiunea Bourgogne, Franţa.
Galaţiul se încăpăţânează să rămână oraşul care n-are un muzeu adevărat al artelor, dar are creatori care devin cunoscuţi în lumea largă. Dovadă sunt cei cinci plasticieni care vor participa la cea de-a doua ediţie a rezidenţei artistice din Franţa, după ce, anul trecut, la prima ediţie a acestei tabere, au participat artiştii gălăţeni Sorina Vădeanu, Adrian Vădeanu şi Cornel Corcăcel.
Totul i se datorează unei gălăţence, pictoriţa Rodica Costianu, stabilită în Elveţia, despre care aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă” şi doamnei arhitect-arheolog Anca Lemaire, „un altfel de "ambasador" al culturii române la Paris”, după cum o numea, cu câţiva ani în urmă, TVRi.
Cum s-a născut ideea acestei rezidenţe artistice aflăm chiar din catalogul primei ediţii: „În momentele de entuziasm şi mare interes pe care le-a trăit atât în România, cât şi în diverse alte ţări, printre care şi Franţa, mai cu seamă în jurul sculpturii «Cuminţenia Pământului» a lui Constantin Brâncuşi, Anca Lemaire s-a gândit asiduu să organizeze, cu ajutorul preţioasei şi indispensabilei ei prietene, pictoriţa Rodica Costianu, "Rezidenţa de artişti Pierre Lemaire", în regiunea Bourgogne, în satul natal al bunicilor materni ai soţului ei, arhitectul Claude Lemaire, ca un omagiu adus socrului său, pictorul abstract, Pierre Lemaire (1920-2007)".
O ediţie specială
Această a doua ediţie a taberei va fi una specială: anul acesta se împlinesc zece ani de la decesul pictorului abstract Pierre Lemaire, pe al cărui mormânt o simplă frază rezumă concepţia sa despre pictură: „O pânză nu este decât o aventură pe drumul vieţii”. „Toate lucrările realizate în această tabără vor constitui un omagiu dedicat lui Pierre Lemaire”, ne-a spus Rodica Costianu. Influenţa cromatică a pictorului Pierre Lemaire, împletită cu poeziile scriitorului român Radu Bata vor constitui izvor de creativitate pentru rezidenţii artistici. Amănunte despre unii dintre ei am aflat de la Rodica Costianu.
"Fostul meu profesor de suflet"
"Fiecare dintre noi avem un profesor care ne-a marcat, într-un fel sau altul, parcursul şi pe care dorim să-l răsplătim sub o formă sau alta pentru ceea ce suntem în prezent", spune Rodica Costianu, despre fostul ei profesor de suflet, Vasile Neagu, pe care l-a revăzut după mai bine de 20 de ani. Au vorbit despre notele mici de la desen şi despre linia ei care în perioada liceului era permanent imperfectă şi prost notată. "I-am arătat ce lucrez astăzi. I-am văzut sclipirea din ochi. Era mândru de mine, am simţit asta fără să-mi spună niciun cuvânt. A stat privind desenele mele minute în şir. Ne-am promis că într-o zi vom expune împreună!
Am făcut o obsesie pentru linie. Nu eram talent înnăscut, dar am muncit linia peste 20 de ani, şi o muncesc şi astăzi. E un drum spre căutarea perfecţiunii. O voi găsi până la sfârşitul vieţii mele, continuând a spune istorii, poveşti despre eu, viaţă si oameni”, spune Rodica Costianu.
"Generaţiile ar trebui să se susţină unele pe celelalte"
Absolventă a Liceului de Arte "Dimitrie Cuclin", Rodica Costianu a demarat, cu aceeaşi inimoasă doamnă Anca Lemaire, o campanie de strângere de cărţi, iar anul acesta au fost expediate cărţi şi albume de artă la liceu. Ba mai mult, în acest an, două obişnuite ale podiumurilor olimpice la Arte, Sonia Cireaşă şi Cătălina Gavriliţă, se vor alătura artiştilor participanţi la tabăra de la Igé. "Încercăm să-i încurajăm pe elevi să depună mai mult efort pentru ceea ce-şi doresc să facă mai târziu. Nimic nu se obţine cu uşurinţă. E nevoie de foarte multă muncă, atât individuală cât şi în echipă. Complicitatea elev-profesor e şi ea foarte importantă. Generaţiile ar trebui să se susţină unele pe celelalte. Fiecare are nevoie de un impuls, de un suport, încurajare pentru a-şi atinge visele", spune Rodica Costianu.
La finalul taberei, lucrările create vor fi expuse, după câteva luni, la Lyon. „Doamna Anca Opriş, consul general al României la Lyon, ne susţine în demersurile expoziţiei şi îi mulţumesc nespus pe această cale”, ne-a transmis Rodica Costianu.
Cine este Anca Lemaire
Deşi locuieşte de-o viaţă la Paris, după cum mărturisea într-un interviu acordat TVRi, Anca Lemaire, născută în Bucureşti, pe 21 ianuarie 1947, îşi păstrează mereu viu în memorie bunicul: fondatorul Institutului de Psihologie Experimentală din Cluj, profesorul Florian Ştefănescu-Goangă, declarat „duşman al comunismului” şi încarcerat la Sighet.
Potrivit datelor din catalogul primei ediţii a Rezidenţe de artişti "Pierre Lemaire", Anca Lemaire a studiat la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, apoi în Franţa la Ėcole Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde obţine diploma de arhitect. În paralel cu studiile, a avut şansa de a lucra la agenţia de arhitectură a unuia dintre cei mai mari arhitecţi francezi de la Paris, Roger Taillibert, participând la proiecte importante cum ar fi instalaţiile dedicate Jocurilor Olimpice de la Montréal din Canada, 1976. Şi-a desăvârşit pregătirea profesională prin intermediul unor studii care înglobau arheologia, istoria artelor şi restaurarea siturilor etnografice şi arheologice, la Universitatea Pantheon - Sorbona, şi a lucrat ca arhitect-arheolog mai întâi în Sicilia, iar apoi la siturile arheologice Paestum şi Roma, urmând Egiptul, insula Creta şi, nu în ultimul rând, Turcia. "Din luna iunie 1982 şi până când iese la pensie, în ianuarie 2012, este membru în cadrul Institutului de Cercetări despre Arhitectura Antică (IRAA) din cadrul Centrului Naţional al Cercetărilor Ştiinţifice (CNRS), alături de colegii săi arhitecţi – arheologi şi alţi, desenatori, cât şi cercetători specializaţi în domeniul specific cercetării", se arată în catalogul primei ediţii a taberei de creaţie.
