Basilica San Lorenzo fuori le Mura din Roma a găzduit, timp de zece zile, expoziţia organizată de gălăţeanca Anita Nuţu, preşedinta şi fondatoarea Asociaţiei „Arte e Curiosità… e non solo”. Italienii şi românii care au trecut pragul bisericii au putut admira o impresionantă colecţie de goblenuri de inspiraţie religioasă, realizate de Anita Nuţu, lucrări realizate în lemn de Donato D' Angelo şi picturile Vasilicăi Safta. „Sunt de-a dreptul nişte mari realizări, pot spune chiar capodopere! Declaraţii de iubire faţă de Dumnezeu, prin expresia chipurilor, culorile vii, expresivitate în totul… Foarte frumoase! Au ceva care îmbogăţeşte viziunea fizică a operei! Îţi face plăcere să stai sa le priveşti! Se pot contempla şi spiritual”, aşa mărturisea, privind goblenurile Anitei Nuţu, părintele Armando, într-un mini-interviu publicat pe pagina de Facebook a Asociaţiei „Arte e Curiosità”, mărturie pe care ne-a tradus-o o altă gălăţeancă stabilită în Italia, Vasilica Branişte.
72, un număr cu dublă semnificaţie
Despre gălăţeanca Anita Nuţu, şi despre goblenurile ei aţi mai putut citi, în 2015, în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă”. Până la acel moment, gălăţeanca participase la o expoziţie comună în 2003 şi avusese alte două expoziţii personale, prima în 2011, cealaltă în 2015, la Biserica San Gregorio al Celio, de lângă Colosseum. La vremea aceea colecţia de pânze cusute artistic nu doar cu aţă, ci şi cu un fir din sufletul celei care, cu migală şi răbdare, munceşte săptămâni sau chiar luni de-a rândul pentru a-l făuri, număra 44 de lucrări. Între timp, numărul lor a crescut!
„Am participat cu un număr de 72 de lucrări. Este un număr simbolic, cu două semnificaţii: prima este legată de vârsta celui ce îmi este alături şi mă susţine în toate demersurile mele şi a doua este legată de anul naşterii celui ce mă ajută mereu pentru a purta arta acolo unde îi este locul: Alexandru Darie. Alături de mine, au mai participat, cu lucrările lor, italianul Donato D' Angelo, care realizează lucrări minunate din lemn şi pictoriţa noastră, Vasilica Safta”, ne-a declarat Anita Nuţu despre evenimentul intitulat, sugestiv, „San Lorenzo amico din Cristo e di tutti”.
„Nu v-aş putea spune câţi vizitatori au trecut pragul acestei expoziţii. Mulţumirea sufletească a venit din faptul că sunt, încă, mulţi oameni atraşi de frumos. Fără doar şi poate că a meritat acest efort, fiindcă, în acest mod, am rămas pentru totdeauna în istoria culturală a Romei, ocupând un loc de cinste în arhivele respectivei Biserici. Ori acest fapt este mult mai important decât orice premiu ni s-ar fi oferit”, ne-a mărturisit Anita Nuţu, fericită că a oferit unui interviu revistei italiene "Voi e Noi", publicaţie care prezintă extrem de frumos arta românească.
O poartă deschisă tuturor celor cu har
Anul trecut, în luna august, Anita Nuţu a înfiinţat Asociaţia „Arte e Curiosità… e non solo”, în cadrul căreia, după cum ne-a declarat, „pot veni toţi tinerii cu talent, îndrăgostiţi de frumos: de la muzică şi poezie, la sculptură şi pictură. Dorim să acoperim în activităţile noastre întregul evantai de haruri, de talente autentice şi nu vom renunţa să credem în visul nostru de a uni copiii artei sub acelaşi acoperiş. Nu urmăresc ca eu să acumulez notorietate, îmi doresc ca în egalitatea noastră cu toţii să participăm la evenimente de suflet”, ne-a spus Anita Nuţu. Pe 12 august, tot sub egida asociaţiei, Anita Nuţu şi-a lansat la Focşani volumul său autobiografic „Paşii vieţii”, pe care îl consideră „un imbold pentru tinerii noştri debusolaţi”.
În foto 1: Il Padre Armando admirând goblenurile Anitei Nuţu, expuse la Basilica di San Lorenzo din Roma; foto 2: Anita Nuţu (a doua din dreapta), la vernisajul expoziţiei; foto 3: Afişul expoziţiei, foto 4: Una dintre lucrările lui Donato D'angelo, expuse alături de goblenurile Anitei Nuţu
„Întoarcerea fiilor comunei”
Pe 15 august, de Sfânta Maria, în satul în care Anita Nuţu a văzut lumina zilei, Mirceşti (lângă Focşani), a avut loc un spectacol intitulat sugestiv „Întoarcerea fiilor comunei”, organizat cu gândul la „oamenii obligaţi de situaţia economică din ţară să ia drumul pribegiei, să plece prin lume pentru a asigura familiilor un trai mai bun”, spune Anita Nuţu. Fire puternice o leagă, însă, de Galaţi: „La vârsta de trei ani am fost înfiată în Galaţi, care practic pot spune că de aici pleacă povestea mea: este oraşul copilăriei, al adolescenţei mele, dar şi al realizării în plan profesional”, ne-a spus Anita Nuţu.
Artistă doar în faţa pânzei
V-aţi aştepta ca Anita Nuţu să aibă, la o asemenea pasiune, o profesie la fel de artistică. Ei bine, nu! „Am lucrat în bancă, funcţionar, şi casier general la Petrom, până a veni în Italia. Sigur, vorbim despre tipuri diferite de muncă. O meserie o faci pentru a-ţi câştiga existenta, o pasiune o faci pentru că te regăseşti în ea. Nu au avut nimic în comun, în afara faptului că aceeaşi persoană care ziua trebuia să facă ceva, noaptea se «odihnea», să spunem, în faţa pânzei”, ne-a declarat gălăţeanca.
„Nu e doar un simplu goblen”
„Atunci când termin o lucrare, reprivesc fiecare trăsătură pe care am reuşit să o creez. Am început cu goblenuri generale, acum lucrez cu motive religioase, multe cu chipul Mântuitorului. Vă spun, ca un amănunt, că uneori «vorbesc» cu goblenurile mele, fapt ce poate părea ieşit din comun. Pentru mine nu e doar un simplu goblen! Acolo sunt stările mele sufleteşti, speranţele mele, o parte din mine lăsată în fiecare lucrare a mea”, ni s-a confesat gălăţeanca.
CLICK AICI pentru a AFLA mai multe POVEȘTI din DIASPORA
