Evaluaţi acest articol
(7 voturi)
1 comentariu

În 1985, a plecat din România, cu gândul de a continua să scrie în româneşte, ne mărturisea gălăţeanca Monica Săvulescu Voudouri, în urmă cu cinci ani, în pagina de Diaspora a ziarului "Viaţa liberă". Şi gândul i-a devenit faptă. Cu ocazia Zilei Imnului, Monica Săvulescu Voudouri şi-a lansat noul roman, "Dacă treci Podul Soweto", la Institutul Cultural Român (ICR) din Istanbul.

Stabilită de peste 30 de ani în străinătate, Monica Săvulescu Voudouri este un consacrat scriitor al diasporei, cărţile ei fiind cunoscute în România, Olanda, Grecia, Anglia, Peru, Ungaria. Prozatoare, eseistă, poetă, traducătoare din literatura olandeză, Monica Săvulescu Voudouri scrie, totodată, cronică de teatru şi studii de sociologie.

Galaţiul, tradus în portugheză şi greacă

Născută în Galaţi, Monica Săvulescu Voudouri a părăsit oraşul la vârsta de doi ani şi avea să-l revadă, peste ani, mai mult prin ochii soţului său, grec născut în Atena: "Galaţiul este mai mult oraşul actelor mele oficiale, decât al amintirilor mele propriu-zise. M-am întors la Galaţi pentru scurte răstimpuri, împreună cu soţul meu, grec născut în Atena, care lucra la o antologie a scriitorilor greci din România. Cu el mi-am revăzut prima dată locul naşterii, Biserica Greacă, monumentele grecilor îngropaţi la cimitirul din oraş. Recunosc că îl vedeam mai mult prin ochii lui, eram oarecum înstrăinată, după zecile de ani care ne despărţeau", ne mărturisea, în urmă cu cinci ani.

"Toate amintirile mele legate de Galaţi am încercat să le prelucrez în romanul "Fetele Nikas, în lumina zilei, mare şi albă". Ca în orice roman, realitatea se împleteşte cu fantezia. Atunci când am avut nevoie de date concrete pentru a-mi scrie cartea "Fetele Nikas", am început să caut printre fotografiile şi documentele vechi de familie. Din păcate, cei apropiaţi, care ar fi putut să mă ajute, nu mai trăiau. Iniţiativa mea târzie avea poate la bază tocmai acest sentiment: rămăsesem dintr-un neam singura care mai puteam, cum spun atât de frumos cronicarii români, "să dau samă"", ne-a relatat Monica Săvulescu Voudouri.
Potrivit ICR Instanbul, romanul său a fost tradus în portugheză, unde este deja bestseller, şi în greacă.

Din nou despre exil

Monica Săvulescu Voudouri a locuit mai bine de 20 de ani în Olanda, iar la pensie s-a întors în Grecia, ţară pe care, la fel ca pe România, o simte ca fiind "acasă". Pentru că în ultimii 20 de ani a lucrat ca sociolog în centre europene de cercetare specializate în socio-psihologia imigraţiei, ne mărturisea deschis: "Scrisul m-a ajutat să mă apropii de subiecţi cu iubire de om. Sociologia mi-a lărgit aria de interes".

"Dacă treci Podul Soweto", cartea lansată la Instanbul, porneşte de la experienţa exilului olandez (1985-2007), pe care Monica Săvulescu Voudouri nu o inclusese în celelalte volume: "Fetele Nikas, în lumina zilei, mare şi albă" (2010), "România din afara României: Avem!" (2012) şi "Vă scriu din Atena, în anii crizei" (2014). Este "un roman scris la persoana întâi, un roman al istoriilor personale şi al unor întâlniri care schimbă destine. Mama şi fiica, fiecare prinse în propria viaţă, cu reuşite, cu dezamăgiri, cu frici născute din dragostea pentru cei apropiaţi", precizează ICR.

Monica Săvulescu Voudouri simte, trăieşte şi scrie diaspora, dovadă pleiada de cărţi publicate pe acest subiect: "Diaspora, Rădăcinile mele”, „Ce nu ştie un non-emigrant”, volumul de poezii „Acolo, aici, pretutindeni, just people”. Volume la care se adaugă cele publicate în străinătate: „Diaspora”, publicat la Atena, „Diaspora, Innocenti”, publicat la Utrecht, pentru care a obţinut Premiul "Poetry Park Rotterdam", „Diaspora, mes racines”, apărut în Belgia şi „Pathera eimaste ipnovates” - Atena.

Cine este Monica Săvulescu Voudouri

Născută în Galaţi în 1942, a absolvit Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti, iar în 1974 şi-a susţinut doctoratul în filozofie. "Eu, structural, sunt o femeie din Balcani, înţelegând prin aceasta partea frumoasă, permisivitatea, convivialitatea Balcanilor. Nu ştiu dacă viaţa ne-a fost dată numai pentru a produce şi a cheltui bani. Există o latură a ei, emoţionalitatea, care dacă se pierde, înseamnă că am trăit degeaba. Cred că oamenii vor deveni încetul cu încetul conştienţi de acest lucru, după ce valul acesta distrugător de materialism, mercantilism, consumism, va trece peste noi", spune autoarea.

În 1985 nu i-a fost deloc uşor să plece din România. “Soţul meu era grec. În aceea epocă, nu era de dorit să ai rude în străinătate. Deveneai suspect, se acţiona asupra ta cu fel de fel de măsuri administrative. Aveam însă un copil şi eram datoare să-i ofer o familie. Şi posibilităţi de dezvoltare normală, în România, nu prea se întrezăreau. Soţul meu m-a ajutat, susţinându-mă în ideea de a scrie în limba mea, indiferent de locul în care mă aflu. El spunea că va veni momentul când mă voi putea întoarce în ţară şi atunci, când voi fi întrebată ce am făcut eu în anii în care am fost absentă, să pot pune nişte cărţi pe masă".

Monica Săvulescu Voudouri a publicat şi înainte de a părăsi ţara. "Tulburi apele Crasnei" (1974), "Toată lumea slobodă" (1976), "Pragul de sus" (1980), "Anton Pavlovici Cehov, monografie" (1981) şi "Pietrele din lună" (1983).

Printre cărţile de proză, poezie, eseu se numără: „Tată, suntem lunateci”, „Daţi-mi un alt glob” - distins cu premiul Uniunii Scriitorilor, „În Europa, în Europa!” „Balkania - veşnica noastră întoarcere”, volumele I şi II şi „Strada - loc de trecere şi petrecere”.

Citit 3178 ori Ultima modificare Joi, 03 August 2017 23:42

1 comentariu

  • postat de Si ce-i cu asta ? Marți, 08 August 2017 13:11 Link la comentariu
    4
    2

    O poveste de viata anosta, care nu intereseaza pe nimeni dintre noi.
    Probabil ca, doamna respectiva si-a adus aminte despre existenta Romaniei cu ocazia publicarii vreunei carti la a carei publicitate lucreaza aparand in acest articol.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.