Câteva zile, începând cu astăzi, ne vom ocupa de-un Subiect foarte delicat prin originalitate, dar şi printr-un tragism incredibil! Cine are dorinţă de-o lăcrămare autentică şi de-o emoţie fără precedent, cine vrea să-şi aducă aminte despre ce mai însemnează o Arie din Capodopera Iubirii, o Arie din Capodopera Poeziei, o Arie din Capodopera Resemnării, o Arie din Capodopera Uitării, nu trebuie decât să urmărească această rubrică! Iacătă!
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi, gălăţeanca Luminiţa Mihai, trimite la Redacţia ziarului Viaţa Liberă o Dare de Seamă/ Epistolie în care face referiri la persoana/ personalitatea poetei Adriana Sitaru, Subiectul de care ne vom ocupa cum am scris mai sus! Dimpreună cu Scrisoarea, trimite şi un Poem dedicat Adrianei! Iacătă-le!
"Adriana Sitaru e fiica secretă a lui Panait Istrati şi a Chirei Chiralina. Sigur, în Cristelniţa în care a fost botezată a picurat vorbă de Taină şi Fănuş Neagu, că unde într-altă parte, decât la Brăila, ar fi putut vedea lumina zilei atâta Poezie strecurată prin sită de ciulin? Adriana Sitaru vine din cântece vechi de cadână ţinută sub lanţ de flori, furată de şapte cai luciferici, într-o noapte desculţă de lună. Sunt invidioasă că nu s-a născut în Galaţi, dar să dăm Brăilei ce-i a Brăilei şi Poeziei ce-i a Poeziei. Unde, în altă parte, decât între vânturile stepei şi la adăpostul lotcilor de safir, să se nască fata aceasta? Sunt convinsă că trăieşte sărutată de cerbi tineri, care-şi bat copita, seară de seară, pe altarul cerului. Sunt convinsă că încă scrie cu mâinile arse de verbe tamburinate pe apele Dunării noastre. Sunt convinsă că îi e Dor de noi, aşa cum şi nouă ne e Dor de ea, toţi îmbrăcaţi în Dor trecut prin şapte Răsuflări de Înger. Am visat-o muşcând dintr-un măr de Aur, dansând la capătul unui Vers, sprijinindu-se de capătul unui Vers şi râzând. Îţi mulţumesc pentru tot ce ai scris, Adriana! Îţi trimit un buchet de Ciulini şi un Răsărit de Soare! Să ai pe ce scrie! Să ai cu ce scrie!"
"adriană kiră, adrianalină,/ amforă prădată/ de pe-un sân de fată,/ unde-ţi saltă sarea/ ochilor uitarea?/ unde-ţi strigă moartea/ de-a ascunsa cartea?/ cui îi mai eşti salbă,/ de vers să îţi tragă/ şapte lupi noptatici,/ călăriţi de jalnici/ miri cu ceafa arsă/ de fierul de coasă/ care i-a tăiat/ pân-la înserat,/ unde te ascunzi/ zeilor cei cruzi?/ fugi-le din tină,/ adrianalină!"... (Stai să vezi!)
