Respect şi Candoare fără de Arginţi (II)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Textul care încheie apoteotic DIVINA TRAGEDIA de ieri aparţine scriitoarei Iolanda Cremene, una dintre cele mai drăcoase/persuasive autoare de poezii în cheie paradoxală, debutată în Revista CONVORBIRI LITERARE, dimpreună cu subsemnatul, în anul 1976, sub privirea şi oblăduirea şi exigenţa unuia din cei mai mari Poeţi ai României, ieşeanul Ioanid Romanescu! Recitarea acestui poem face linişte în măruntaiele Şantierului Naval, ale Combinatul Siderurgic şi ale vulcanului Etna, dimprejurul căruia tocmai a sosit Tereza, fiica lui Filurete! Şi ce fel, Dumnezeule, ştie această para/simpatică femeie cu carte de muncă în Lissone să asculte şi să priceapă translaţia semantică şi rafinata operaţiune cu simboluri, metafora nimicitoare, metonimia şi sinecdoca, adicătelea uneltele şi armele din totdeauna ale Poeziei, ascuţite şi sanctificate-n Pocalele cu Lacrămi şi Polen ale Fetelor din Olimp, da şi în Ulcelele cu Plânsuri şi Vinuri Moldave, din care şi-au luat Aromă şi Eternitate doi Domni ai României şi ai Universului: Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare! Şi ce fel, Dumnezeule, i se umezesc ochii prietenului Dumitru, tatăl italiencei din Galaţi! Şi ce fel se aud paingii croindu-şi, silabisindu-şi, alcătuindu-şi pânze pentru catargurile corăbiilor Argonaute şi Nibelunge, ca să ducă acest mesaj tulburător tocmai Acolo şi tocmai Dincolo, întru Veci! Şi cum de frumos şi câtă con/siderare se aşterne orizontal şi vertical şi fenomenal în Molecula/Odaia primitoare a cestei Întâmplări! Tustrei putem a spune: "Văz Duhul tuturor Poeţilor din Lume în Văzduhul care bate la Poarta şi la Uşa istui Lăcaş unde stăm în Picioare, ca trei Sentinele la Drapelul de Luptă şi de Apărare şi de Onoare a Limbii Române!"... Sigur că da! Putem spune! Şi chiar spunem! Astfel, să se afle că "Şcoala de Poezie" a lui Ioanid Romanescu se desfăşoară şi se înfăşoară în limitele Respectului şi Candorii, împrejurul unei Mese a cărei Memorie SE AUDE şi se Cruceşte în Epicentrul istui INEFABIL, în tot de-a Lungul şi în tot de-a Latul Mirării din Partea de Sud a Moldovei de Nord... Aici, pe Strada lui Aleksandr Puşkin... lângă Teatrul Prinţului Operetei, tenorul Nae Leonard! Şi să se audă şi să se afle că l-am ascultat pe Eminescu şi am înţeles că NU TREBUIE să "cârpim cerul cu stele" şi să "mânjim marea cu valuri"!... Sigur că da! Ciocnim potire cu Licoare de Cotnari! Şi nu ne oprim din iastă Istorică întoarcere în Prezentul Timpului Trecut şi în Trecutul Timpului Prezent!... (Stai aşa!)

Citit 410 ori Ultima modificare Joi, 08 Martie 2018 20:55

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.