1.
Am venit să te văd, să te aud şi să te învăţ/ ca pe o carte cu literă mare.../ şi apoi să mă ierţi că nu pot să te înving:/ Jur pe Lacrima mea de Onoare!
Am venit până-n sudul Moldovei de nord,/ pân-aici, unde toate sunt pare,/ unde totu-i multiplu de doi... ă, hă, hă:/ Jur pe Fulgerul meu de Onoare!
Sărut mâinile, Doamnă... acum e acum/ şi aici e aici... mi se pare/ că am să am ce învăţa şi că nu am să termin:/ Jur pe Liniştea mea de Onoare!
Şi nu ai ce să-mi dai drept răsplată că am/ dor şi sete de tine... oricare/ ar vrea să te ştie, să vină cu plângeri:/ Jur pe Inima mea de Onoare!
Chiar acum e acum... chiar aici e aici.../ adâncimea ta goală mă doare/ şi plâng... şi să-nceapă cu toţii să plângă:/ Jur pe Sufletul meu de Onoare!
Am venit să te învăţ, am venit să mă mir:/ ce fântână cu literă mare!.../ am să te umplu cu lacrimi şi apoi am să te beau:/ Jur pe Dragostea mea de Onoare!
2.
!tu nu te joci de-a dumnezeu! nici el de-a tine nu se joacă!/ el te-a trimis în calea mea să-mi fii (în)credere şi dragă!
!el m-a trimis în calea ta să-ţi fiu povară şi osândă/ fiindcă n-ai ştiut că sunt cel fără moarte şi la pândă/ că sunt un fel de n-aş fi fost aici şi-acum şi nici o dată/ însă preabunul dumnezeu mă linişteşte şi-mi arată/ un singur gând şi-un singur drum... acel conducător spre tine/ şi spre sfârşitul cestui joc umplut cu veşnicii puţine/ şi-mi spune să nu mă abat din calea purificatoare/ chiar dacă văd şi-aud şi simt că port o cruce mult mai mare/ decât o poate trupul meu... sufletul meu fără izbândă.../ pe-această cărăruie-n sus şi-n jos... ne-dreaptă şi ne-(n)frântă.../ spre locu-n care mă aştepţi să-mi fii (în)credere şi dragă!
!eu nu mă joc de-a dumnezeu! nici el de-a mine nu se joacă!
3.
!în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână/ mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună!/ noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant/ în păduri necunoscute/ mor mistreţi de diamant!/ face-s-ar ca mâine astăzi/ duminica următoare/ în moldova explodează/ ouă de privighetoare!/ se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit/ orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit!
