Sigur că da! Pe maidanul din faţa ogrăzii, taman începe frumos Hora de Paşti cu Fanfară şi fără Fanfaronadă, tocmită şi desfăşurată de flăcăii şi fetele satului...şi de toţi ţăranii acestor pământuri, osteniţi de corvoada zilnică, de griji şi de nevoi şi de Toate cele Date de Vroia lui Dumnezeu, pentru Îndeplinire!...Ieşim, dar eu nu mă „prind” în horă! Eu n-am învăţat să „joc”! Eu abia dacă am învăţat să mă uit şi să „mă Uit” în Sensurile şi în Direcţiile cestor întâmplări cu Oameni tineri şi bătrâni, poate pricep Ceva şi poate nu-mi mai pun atâtea „întrebări fără rost”, cum au „observat” nişte mulţi „deştepţi” consacraţi în toate cele!...Iacătă, Maria „joacă” tare cu-n flăcăiandru „ştiutor”! Oare de ce nu m-o fi „luat” pe mine...ca să-mi „arate” cum? Că dansarea nu se deprinde teoretic, ci practic, nu? Oare de ce nu mă mai priveşte deloc? Abia ne-am cunoscut...şi gata?...Uite, care mai de care joacă/dansează cu care mai de care, iar eu „stau” „uitat” în Adâncimea istui Obicei...şi-s şi traversat de-un fel de Gelozie Ne/Justificată, sunt ronţăit (încet şi sigur) de-un Vierme pe care l-am căutat cu Lumânarea, parcă!...Iată, de la şapte mierle distanţă, se aude fluieratul locomotivei de ora cincisprezece şi juma, care cară un tren din Galaţi până la Bârlad!...Iacătă, dinspre Marea Câmpie a Poeziei Române, începe să se audă (căpietor) Mircea Dinescu: „De-ai adormi, iubito, pe linia ferată,/ îmbujorate trenuri te-or ocoli tiptil,/ din ceruri au să ningă baloturi mari de vată,/ vor fi beţii de rouă, se va dansa cadril.// Va mai veni şi-un înger din gările înalte,/ să-ţi netezească somnul cu pene de păun,/ şi arbori de sequoia se vor planta în halte,/ şi-n pieţe s-or da gratis baloane de săpun.// Şi părul tău de raze va cotropi siberii,/ să sfârâie zăpada pe capete de struţi,/ şi-apoi în reci cazarme, cu genele-ai să perii/ obrazu-ascuns în pernă al plânşilor recruţi.// Dar tu n-adormi, iubito, pe linia ferată.../ Trec trenuri îmbâcsite de zgură şi de clor/ şi nici nu ştiu ce-nseamnă un trup frumos de fată.../ Şi-ncep, atunci, de milă, să plâng în urma lor.”//...[Publicitate: „aştept să vină trenul cu rochii de mireasă/ mă uit la şefa gării şi cred că e frumoasă/ râde încet la mine clipeşte parcă vrea/ să-mi spună du-te-ncolo să-mi spună vino-ncoa// şi zice c-o mireasă a fost mai înainte/ şi-a întrebat de mine prea blândă şi cuminte/ şi a plecat departe înaltă şi subţire/ poate mai prinde trenul cu hainele de mire.” – (Iolanda Cremene - „Un tren suspendat”)]
Eveniment de Cale Ferată (III) Scris de Ion Zimbru
