Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Sigur că da! Nu-mi vine să cred că doamna Stai se opreşte pentru mine! Şi nu se opreşte aşa, doar ca să-mi răspundă la salut, ci chiar stă şi se „uită” în ochii mei, şi mă fascinează, şi chiar îmi spune: „Şi eu aştept de multă vreme să mă întrebi Ceva! Iartă-mă că te tutuiesc! Sunt convinsă că politeţea unui „dumneavoastră”, de pildă, lungeşte distanţa dintre preopinenţi, şubrezeşte apropierea atât de mult aşteptată! Nu?”...Şi se lasă Tăcere! Interminabilă, parcă! Parcă nu ştiu Cine mi-a luat minţile! Ochii doamnei Stai mă perforează! Irisuri negre! Gene lungi! Şi o misterioasă şi ademenitoare delicateţe! Şi, când ştiu că m-am „uitat” în aceste ferestre/geamuri...mă simt privilegiat, mă simt alesul Celui care Stă cu Centrul peste Tot, Oriunde, Oricând, Oricum...mi se face un fel indefinibil de Teamă că n-am nici o scăpare din această mreajă devastatoare, din această capcană...însă parcă-mi şi place să hrănesc Frica, dar să mă şi simt frumos tulburat în prezenţa cestei Alcătuiri! Undeva, tocmai n-adâncul Întâmplării, îmi văd şi-mi recunosc Naivitatea, dar şi Forţa cuceritoare a Auto/Persiflării!...Îmi revin! Cad în Real, cum se zice! Şi întreb: „Ce face Nichita Stănescu?”...Şi-mi răspunde limpede şi pe măsură: „Dacă vrei să afli, citeşte Nod 13!”...”L-am uitat, doamnă Stai, l-am uitat!” – zic. „Ţi-l recit eu!” – zice. Şi o aud: „N-am să ştiu niciodată/ când am trăit;/ de ce am trăit am să uit/ cum ochiul spart, lumina./ Ţin încă în mână un ciob de amforă/ al cărei vin l-am băut chiar eu/ şi al cărei lut e chiar mâna mea./ Văd un vulture marin/ dar poate/ că eu sunt văzut de el/ – poate că el vede un vulture marin”//...Tăcere! Aceeaşi Tăcere!...Zic: „Ţi-i milă de cel care şi-a rupt gâtul, încercând să te sur/prindă?”...Spune: „De foarte multe ori l-am rugat să mă surprindă cu Nod 33, dar dânsul, sărmănelul, a crezut că glumesc! Dacă ar fi citit acest Nod, n-ar mai fi căzut aşa rău în dizgraţia atracţiei gravitaţionale! El a păţit consecinţele ignoranţei celui care scuipă în Sus, şi-i pică saliva în nas!...Tu îţi mai aminteşti Nod 33?” ”L-am uitat, doamnă Stai, l-am uitat!” – zic. „Las-că ţi-l recit eu!” – zice. Şi o aud: „Am gândit un mod atâta de dulce/ de a se întâlni două cuvinte,/ încât în jos înfloreau florile/ şi sus înverzea iarba./ Am gândit un mod atâta de dulce/ de a se izbi două cuvinte,/ de parcă iarba verde ar înflori/ şi florile s-ar ierbi”//...Tăcere! Aceeaşi Tăcere multiplicată tocmai până la Infinit, până la hăt Infinit!...”Ai părinţi?” – mă întreabă doamna Stai. Zic: „Am părinţi, dar nu sunt Aici!”...O aud: „Deseară, la ora când Clepsidrele Lumii umblă să se încarce-n Deşert, am întâlnire de Taină cu Vulturul 13! Aseară, Poetul a venit la fereastră şi m-a rugat să-i aduci/trimiţi Ceva despre Părinţi, despre cei pe care-i numeşti Dumnezei cu pestelcă şi opinci! De acord?”...(Stai aşa!)

Citit 447 ori Ultima modificare Miercuri, 19 Iunie 2019 17:28

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro