Ultima Rugăciune (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

moare poezia n-astă ţară,

cartea se aruncă la gunoi,

nimenea nu vrea să mai asculte –

dumnezeul a fugit din noi!

şi s-ascunde – unde se ascunde?

unde te ascunzi, tată înalt?

crezi că veşnicia-i mai uşoară,

dacă stai pe malul celălalt?

crezi că ni se pare, fără tine,

mai curat că ducem pe pământ

viaţa noastră silnică şi strâmbă?

crezi că nu te credem pe cuvânt?

vrei, cumva, onoruri militare?

vrei slăvire? vino îndărăt!

moare poezia-n astă ţară –

şi în trup şi-n suflete-i prăpăd!

vino şi aşează-te la cârmă –

numai tu mai înţelegi, mai poţi

îndrepta cărările şi gândul

celor mulţi şi buni şi răi şi toţi!

(Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou”)

Citit 8970 ori Ultima modificare Duminică, 07 Iulie 2019 16:43

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.