Curcubeul... de Triumf (III)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Da... de atunci, toate curcubeele sunt multicolore. Nici unul nu mai vrea să fie alb-negru. Şi eu, eu ce mai colorez, dacă vin toate de-a gata, frumoase, numai bune de văzut, de socotit, de minunat? Şi cum o mai văd pe fata în rochie de stambă, dacă nu mai avem ce vopsi?... Iată, stau în vârful teiului şi admir brâul lui Dumnezeu, cum îi zice tata, sau brâul Maicii Domnului, cum îi zice mama! La capătul dinspre Jăravăţ, într-un tei de-o seamă cu al meu, o văd pe ţânca de atunci! La celălalt capăt, dinspre Mediterană, într-o perspectivă îndepărtată şi într-un târziu abia perceptibil, văd o Ea la fel de ţâncă şi la fel de frumoasă şi pregătindu-se să vină, să pună piciorul pe prima treaptă a sfântului nostru Rogvaiv!... Iată, pe prispa Casei cu Cer la Uşă, mama stă şi-mi cercetează răbdarea! Şi ea vede şi înţelege exact ce se întâmplă cu mine şi cu Grădina lui Dumnezeu! Şi simt cum zâmbeşte indescriptibil, cum pricepe (măcar ea) de ce mă uit spre Răsărit şi nu spre Sud! Păi, dacă acest răscolitor cotit, tăcut şi multicolor s-ar cocoţa înspre miazăzi, ar avea un picior în Pacific şi unul în Atlantic, nu? Şi cine/cum s-ar mai sui? Şi cine/de unde s-ar mai sui?... Am aflat şi ştiu că toate cele mai frumoase poezii şi toate cele mai înalte curcubee pleacă din Moldova la Roma şi vin de la Roma în Moldova, nu? Sigur că da!... Iată două strofe scrise de moldavul Mihai Eminescu şi ajunse în suflete romane: "Argenti flores olent nunc/ caduntque, dulcis imber,/ im puerorum vertices,/ cum longis comis, flavis!//... Et super me tu mane ut,/ mi lenias dolorem,/ nam meus primus amor est/ et somnium supremum!"//... Iată şi un sonet al lui Francesco Petrarca, unul dintre cei mai mari sonetişti ai lumii de dinainte de William Shekespeare şi Vasile Voiculescu, citite şi recitite în Moldova Eternei Poezii: "Amor m-a pus ca ţintă de mult săgeţii sale;/ şi-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; şi sunt/ ca norul care fuge pe cer, bătut de vânt.../ şi în zadar, Madonă, cer sprijin milei tale!// Din ochii-ţi lovitura porni ucigătoare,/ că nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;/ şi numai de la tine purced vânt, soare, foc,/ cari m-au adus în astă nefericită stare!// Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeata;/ dorinţa - foc; cu astfel de arme-Amor e gata/ să-mi ia vederea, să m-aprindă şi străpungă!// Iar îngerescul cântec şi dulcile-ţi cuvinte/ cu gingaşul lor suflu, care m-au scos din minte,/ sunt vântul fără milă ce viaţa mi-o alungă!"//... Sigur că da!... A venit şi a plecat, dar aceste două poezii sunt mai rezistente decât orice curcubeu!... Nu?

Citit 674 ori Ultima modificare Vineri, 19 Iulie 2019 17:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.