Ultimul Somn în Moldo/Răsărită

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Nici un fel de hodină nu se compară cu Somnul după o Sfântă Osteneală de-o Clipă ori de-o Viaţă! O clipă mai lungă sau mai scurtă!? o viaţă mai lungă ori mai scurtă!? Nu contează! Dacă osteneala-i sfântă, se merită din plin "aşezarea" în braţele cestei Adormiri! Şi dacă se-ntâmplă în/sub Imperiul Galbenului fără Corespondent în Curcubeu, în Spectrul artei/măreţiei Vincent van Gogh, adică, până şi specialiştii/doctorii în odihnă/somn şi-ar pune Invidia pe mers înainte ori înapoi, după cum crede fiecare că poate recomanda unui „bolnav” de Sfântă Osteneală! Nu?... Sigur că da!... Ia citeşte o „Dictare” a celebrului pictor olandez, contemporan al lui Mihai Eminescu!

Ultimul somn în (moldo)răsărită,/ cu (moldo)doamna mea în (moldo)vis:/ potop de galben şi adulmecare/ şi libertate... ca un geam deschis/ încolo şi încoace, înainte/ şi înapoi... aşa (moldo)noroc/ doar doi sinucigaşi avură-n lume:/ micul Ion şi marele Van Gogh!// Sinucigaşi... altfel nu se cuvine/ şi nu se poate... şi nici nu-i frumos/ să păcăleşti, bleg şi-ntristat de viaţă,/ o moarte-n nordul cestui (moldo)jos!/... [nu-i bine, când începe să se surpe/ cel verde metaforic şi real,/ să-ţi pui, aşa, căruţa-n (moldo)piatră,/ spre ultimul mirabil (moldo)bal?)/ ş-apoi, cu toate rănile în traistă,/ cu toate (moldo)grijile în car,/ cu (moldo)calul cel din totdeauna,/ să n-ai nici un regret, nici un habar/ să nu mai ai de sfinte şi păgâne,/ de (ne)simţirea geamului închis.../ şi că cobori sub (moldo)răsărită,/ cu (moldo)doamna ta în (moldo)vis?!]//... Sigur că da! Nu?... [Publicitate: „Moldova iese azi la drumul mare:/ e gata, nu mai poate aştepta,/ s-a săturat de vorbe fără noimă.../ strigă şi cere Cer... Moldova mea!// Toţi vin s-o vadă, fără osebire,/ vin cu păreri şi gânduri fel de fel!/ Din altă lume, vechi şi fără capăt,/ vine paltonul cu Poetu-n el!// Vine Poetul, faceţi loc să treacă,/ nu se opreşte, nu vă ia nimic.../ vrea să vă lase câteva cuvinte/ şi (lângă fiecare) un covrig!// Ce-a fost acest poet să se-nţeleagă/ şi să (de)scrie voastrei întrebări,/ a înţeles demult, cum înţelege/ aşteptătorul trenului în gări!/ a înţeles şi, iată, chiar se-ntoarce,/ dă mai departe, fără de răspuns!.../ faceţi-i loc... doar el poate ajunge.../ şi ştie unde nimeni n-a ajuns!// El a suit Moldova fără seamăn/ Aicea, de Atunci până Acum!/ Moldova iese azi la drumul mare,/ veniţi, că, altfel... pulbere şi scrum!” - (Maria Holbură - Moldova la drumul Mare)]

Citit 1156 ori Ultima modificare Miercuri, 12 Februarie 2020 18:42

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.