vreau să te văd...şi nu pot să adorm
de-atâta şi atâta AŞTEPTARE,
dar te visez – cu ochii mari, deschişi –
în viaţa şi în moartea următoare,
aşa, ca şi cum n-ai fi fost oricând
fir scump, de borangic, de levănţică,
lumină călăuză-n cercul trist
al VEŞNICIEI CU VITEZĂ MICĂ !!!
vreau să te-aud...şi nu pot să-nţeleg
această sibilinică TĂCERE,
nu pot să-mi şterg icoana ta fin gând
şi lacrima din punctul de vedere,
mă învârtesc în cercul de mai sus
şi de mai jos – nu, nu, nu mi se pare:
mă strigă întunericul curat
al VEŞNICIEI CU VITEZĂ MARE !!!