Maria şi Lumina

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Nu, nici nu mă gândesc s-o rog să fugă din Lumină. Nu, nici nu mă gândesc să ostenească. Dacă fuge ori osteneşte, sunt în pericol, sunt pierdut. Şi nu-i bai că sunt eu în pericol, ci milă mi-i de Lumină, ci milă mi-i de Maria. Ce frumos stă Maria lângă Lumină, gramatical şi spiritual vorbind şi scriind! Ce frumos stau una în cealaltă! Oare cine a fost la Început? Maria sau Lumina? Eu cred şi vreau să susţin că Maria a fost la Început! Alţii cred că Lumina a fost la Început! Uite, frunza asta de plop crede şi zice că Lumina-i prima! Nu, nu-i posibil să fi fost amândouă deodată! Una o Face pe Cealaltă, dar invers nu se poate! Şi Maria-i cea care Face, nu Lumina, chiar dacă frunza plopului are dreptate, în felul ei! Însă, logic, Maria face Lumină! Vorba poetului Ioanid Romanescu, „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”! Altfel spus, nu Naşterea a fost Prima, ci A/Ceea care naşte! Totuşi, nu se poate Una fără Alta! Trei silabe are Maria! Trei silabe are şi Lumina! Când rosteşti „Maria”, te gândeşti la Lumină şi chiar Lumină auzi! Când rosteşti „Lumina”, te gândeşti la Marie şi chiar Marie auzi! Uite, chiar acum rostesc „Maria”…şi Maria mă aude! Uite, chiar acum rostesc „Lumina”…şi Lumina mă aude! Prin Maria mă aude! Maria mă roagă prin Lumină! Lumina mă roagă prin Maria…să fac un salt în Spaţiu şi-n Timp şi să spun ceva despre Mama Mamei, Maria! Sigur că da…nu cumva să ostenească: „Doamnă cu veşminte albe, de ce porţi eşarfă neagră? Astăzi, din Marie simplă, treci în sfânta mea tanagră! Doamnă cu veşminte negre, de ce porţi eşarfă albă? Străzile te ţin de glezne, sfânta mea Marie nalbă! Mor poeţii după tine, cititorii, lumea toată, fiecare-n dorul lelei doar pe tine te aşteaptă! Fiecare îţi des cântă leru-i ler, florile dalbe, doamnă cu veşminte negre, doamnă cu veşminte albe! Doamnă, vezi cum Poezia umblă cu arcada spartă, şi tu bei din Marea Vie, şi eu beau din Marea Moartă?! Du-te dincolo de lume, du-te dincolo de toate, sfânta mea marie neagră, sfânta mea tanagră, poate…voi afla mâine cărarea, poate voi fugi din marea asta moartă, până-n Via, sfânta mea Marie, care-a dat acestei lumi Iertare, Mântuire, să se ştie de ce porţi eşarfă neagră!…Ave Sfânta mea Marie!”

Poştaşul, nea Gică Vârgolici, trece cu ziare şi plicuri şi Bună Vestire spre casele de naştere ale oamenilor, spre casa mea de naştere, spre casa ta de naştere, spre casa lui de naştere! Domnule, câte Case de Naştere pe ist Pământ! O Facere fără oprire! O Refacere fără oprire! O Prefacere fără oprire! O Contrafacere! Dar şi o Desfacere! Nu?

Citit 1054 ori Ultima modificare Marți, 18 August 2020 18:18

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.