După Iaşi (Capitala Culturală a României) oraşul Galaţi a fost primul în Sensul şi în Direcţia descoperirii, înfăşurării, desfăşurării şi cetirii Poeziei ca Specie a Genului Liric, dar şi ca Operaţie cu Simboluri, ca Translaţie de Tâlcuri, ca mod şi loc şi timp al Delicateţii, ca anvergură a Semnificatului şi Semnificantului, ca o Sfântă şi Scumpă Ademenire a Frumuseţii, estetic vorbind, bineînţeles!
Acestea fiind zise/amintite, purcedem la de/scrierea Cauzei care ne-a determinat să executăm aceste Exerciţii de Ad/Mirare, la în/scrierea pe Abscisa/Ordonata cestor Vremuri Precare a Posibilităţilor de exprimare/imprimare poetică demnă de toată Atenţia, de toată Grija şi Grijania, de comprehensiune şi propovăduire!
Cum spuneam, nu se poate trece cu vederea şi cu pasul şi cu sufletul şi cu inima şi cu autobuzul şi cu tramvaiul şi cu avionul şi cu satelitul natural/artificial peste un eveniment editorial care va marca literatura gălăţeană şi care va fi remarcat şi aşezat la locul lui, adică în Prima Linie, adică în Capul Mesei/Masei, chiar dacă aceasta-i Rotundă/Gregară!
Cu câteva zile mai înainte, Editura „Noduri şi Semne” din Galaţi a scos/salvat din adâncurile/înalturile ne/cunoscutului o Carte cu poezii, intitulată minunat şi sugestiv/surprinzător „DEBUTEZ PENTRU ULTIMA OARĂ”! Autorul cestui op nu-i altcineva decât Dan Manole, arhicunoscut în Cenaclurile şi Grupările şi Întâlnirile determinate/determinante poetic în tot de-a lungul şi în tot de-a latul Vremurilor şi Timpurilor pe/trecute în Oraşul cu Dunăre, Siret şi Prut, dar şi cu cea mai fină/grozavă/proaspătă Metaforă pe Cap de Cetitor! Volumul cuprinde opt zeci şi patru de poeme structurate/aşezate în două părţi: „debutez pentru ultima oară” şi „în virtutea ereziei”!
Pentru început, cităm...ultima poezie dintr-această subtilă Alcătuire Poetică: „tu te-ai născut cu inima în mână/ nepăsătoare – nu era a ta./ eu am ţipat afară fără mână/ şi-afară biciuia o vreme-a sa.// pe dinăuntru am purtat podoabe:/ eu – lanţ de fier, şi tu – colan de nea./ strălucitoare. eu – în patru labe./ n-ai ce să cauţi în tranşeea mea.// rob astăzi, ieri înfrânt, dar liber mâine – un rege de pământ în ţara sa/ întinsă între literă şi pâine/ – dă-te deoparte din lumina mea.” – [„cântec în genunchi”, pagina 73]...Sigur că da, zicem şi noi! Adică aprobăm pozitiv, cum spune nenea Iancu Caragiale, genialul nostru din Haimanale!...(Stai să mai vezi minună/ţie şi minună/mie!)
