RECHIZITORIU (III)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Imposibil să nu-ţi mai aduci aminte ce poezie ţi-am suflat atunci, când a murit maică-ta! Că eram şi eu acolo! Nu m-ai văzut? Ce-i drept, sunt foarte greu de remarcat, dar ochiului tău nu cred că i-a scăpat exact ceea ce urmăreşti acum! Ţii minte că ţi-a dat taică-tău o hârtie cu linii paralele şi un creion chimic... şi ai scris cea mai frumoasă elegie despre moartea unei mame, după dictatura mea? Ia ascultă la mine, dacă uiţi chiar şi momentele esenţiale din viaţă! Dacă le uiţi pe cele din viaţă, cu cele din moarte ce ai să faci? Ştii cât de importante sunt şi cele de după viaţă, da? Care sunt aceste „acele”? Păi, nu-i clar? Taman ce faci acum, cât eşti departe de moarte, abia atunci se va vedea! Drept pentru care, ai grijă! Altfel, n-are rost să mai faci nici un pas prin Necunoscut! Ia ascultă-mă: „S-o stâns mama, s-o stâns mama! trebuia io să mă stâng!/ vai de capul meu! sărmana, nu m-o învăţat să plâng!// şi am dus-o-ncet, la vale! era iarnă până-n gât!/ cred c-am dus-o ca să-i ţână veşniciei de urât!// s-o stâns mama mea frumoasă cum e mama ta ş-a lui!/ n-am ştiut s-o plâng! doar tata era-n lacrimi amărui!// soră, frate, neamuri... oameni puri şi simpli, ca la mort!/ era iarnă toată viaţa! şi era aşa de nord!// păsările prin ogradă pricepeau ce s-o-ntâmplat!/ eu stăteam la capul mamei şi tăceam cu-n om din sat!// s-o stâns mama-n iarna asta!/ ca un foc bătrân s-o stâns!/ vai de mine, doamne... încă nu m-am apucat de plâns!// şi era aşa, în raclă...! ce mulţi ochii celor dragi!/ îmi venea să-ntreb în şoaptă: ce faci, mamă? ce mai faci?//... tata îmi trimite lacrimi şi o carte de citit:/ nu credeam să-nvăţ (vrodată) mama mea că o murit!”//...

Ce stai aşa, de parcă n-aş fi cu tine, de parcă aş fi moartă? Dacă mai taci mult, o să am senzaţia netă că sfidezi cele mai elementare reguli de comportament faţă de o Feminină fără Plural şi nu-i frumos din partea unui poet, chiar dacă a „copiat” poeziile de la mine! Dacă nu-mi spui ce vrei, de ce mă secondezi peste tot, am să dispar şi nu ştiu ce-ai să faci în lipsa mea definitivă! Nu ţi-i teamă că, pentru tine, n-o să fiu niciodată o Absenţă Prezentă, acum fiind o Prezenţă Absentă? Dacă nu ai avut timp şi curiozitate suficientă până acum şi până aici, ia cartea asta cu toate poveştile lui Ion Creangă şi citeşte-o! Poţi să te apuci de citit chiar în „prezenţa mea absentă”, că-mi face foarte mare plăcere să te văd când vei citi unul dintre cele mai importante şi hazlii basme din Univers! Mă refer la povestea cu Ivan Turbincă! Hai, deschide şi citeşte! Curaj!...

(Stai să vezi)

Citit 881 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.