VIAȚA ÎN METRU ANTIC

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Prefaţă

Şi se anunţă brumă... şi se mai/ anunţă un turnir de crizanteme!/ aşteaptă lănci şi mai aşteaptă cai.../ şi eu - heraldul gloriei supreme!//

Cuprins

Ia floarea aceasta rănită în toate războaiele dinaintea şi din timpul Vechiului Testament, în toate războaiele din timpul Noului Testament, în toate războaiele ne/justificate din timpul celor două mii de ani! Victoria a sărutat-o la butoniera lui Spartacus şi nebunii au salvat-o pe tabla de şah a lui Napoleon!... Ia floarea aceasta şi răstoarn-o în artera aortă, să simţi impulsul inimii ca pe o reţea de înaltă tensiune ghimpată, să-l vezi pe Beethoven ascultându-şi bătaia în uşă!... Ia floarea aceasta geamănă cu ochii lui Milton! Cântecul lui Solveig a smuls-o din tăcere, să nu se deschidă niciodată cutia Pandorei!... Ia floarea aceasta şi spune-i lui Damocles că sabia lipseşte din muzeu! Auzi pentru totdeauna Cântecul Nibelungilor înălţând corăbii din adâncuri!... Ia floarea aceasta egală cu viaţa lui John Lennon... şi dacă va muri vreodată, sapă-i mormânt şi Veşnicie în vioara lui Paganini... sau în Lacul Lebedelor, pe care scrii şi citeşti în fiecare anotimp: "reproducerea interzisă"!... Ia floarea aceasta - (moştenirea Poetului murit la locul de Muncă) - şi arată-i Viaţa în metru Antic, şi, mai ales, spune-i că anul are douăsprezece Elegii şi trei sute şaizeci şi cinci de Psalmi!... Spune-i că mai există (pe hartă) Insula Paştelui, ONU, Eminescu, Infinitul, URSS, Statuia Libertăţii, USA, Ermitajul, Nichita, Acropole, ţăranul, zimbrul şi Câmpia Limbii Române!... Ia floarea aceasta şi spune-i, Poetule, mai spune-i o dată cât e de Aproape şi cât de Adâncă e Gura de Rai!

Postfaţă

Sigur că da! sigur că da:/ aceasta-i crizantema ta!/ te uiţi la mine şi nu-ţi pasă,/ divină crizantemireasă!// vezi: în cămaşa mea subţire/ eu nu pot fi crizantemire/ fiindcă-i toamnă şi e frig,/ şi vântul bate a nimic!// vezi: până una, până alta,/ ascute-ţi sufletul şi dalta,/ şi intră-n marmoră, încet,/ cum ai intra în Nazareth!// intră şi taie şi ascultă/ o nemurire cât o nuntă,/ o nuntă cât o nemurire/ înaltă, lungă şi subţire/ cât o mireasă-n aşteptare/ cu lacrimi tămăduitoare/ de doruri şi singurătate/ cu viaţă-n faţă şi în spate!// vezi: piatra asta n-are moarte,/ n-are nici milă, nici departe,/ e albă-neagră şi-amăruie/ şi-ncape toată-ntr-o statuie!// Sigur că da! sigur că da!/ oare ce face Toamna mea?

Citit 909 ori Ultima modificare Luni, 15 Noiembrie 2021 22:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.