K.O... tehnic... în BISERICĂ (II)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Acum... tanti Alexandra e bolnavă, dar asta nu înseamnă că nu trebuie sau că nu pot sau că nu știu să-mi amintesc de dumneaei la modul prezent!
Cum spuneam în ziarul de ieri, tanti Alexandra, o femeie cam între patru vârste, ajută la dereticarea, la aşezarea, la păstrarea curăţeniei şi a ordinii fizico-morale în Molecula religioasă aflată în Ţiglina numărul patru, Ctitorie relativ recentă şi purtătoare a hramului/numelui Gheorghe (Sfântul Mare Mucenic Gheorghe) cel grozav biruitor. Din motive Superioare, ceastă femeie este singură. Adică nu are un bărbat personal. Îşi trăieşte solitudinea şi senectutea în smerenie şi în respect şi în grijă faţă de toţi apropiaţii, şi nu numai. E ca o umbră. Nu cred că are mai mult de patruzeci de kile, cu tot cu pensie. Faptul că-i văduvă n-o împiedică să rămână în limitele seriozităţii şi ale unei candori clasice. De câte ori o întâlnesc, îmi aduc aminte cea mai frumoasă Poezie apocrifă din partea de sud a Moldovei de nord, pe care chiar i-o dedic Aici şi Acum: "Zace frigu-n suflet ca-ntr-o monastire./ Intră noaptea-n mine ca o maică-n schit./ Nu am nici o veste despre nemurire./ Peste prag îmi trece tot ce n-am iubit.// Mi se face dorul margini de icoană./ Gândul mi se face frunză de pelin./ Fulgul înveleşte fulga peste geană./ Păsările pleacă. Păsările vin.// Unul câte unul, trec atâtea vise./ N-am nici un păianjen. Parc-am asfinţit./ Vine răzbunarea păsării ucise./ Intră noaptea-n mine ca o maică-n schit."
Da-i şi şugubeaţă simpatica tanti Alexandra. Ţine la glumă. Ştie şi poate şi vrea să şuguiască la modul frumos. Dacă-i provocată, are replici interesante, delicate şi spontane. Pentru cine-i în stare să priceapă, bineînţeles. Şi, în special, pentru cine-i în stare să priceapă că Preţul Singurătăţii devine mai uşor în orice Caz şi în orice Moment, cum şi ale sale, dacă Apropierea de oameni nu-i oprită şi nu-i îndepărtată, dacă sfântul Duh este lăsat să vegheze în Văzduhul fiecărui creştin.
Într-o zi... mă aflu-n pronaosul Moleculei. Încolo şi încoace, cu sârg mai ceva ca la urdiniş, gospodarii şi gospodarele deretică, scutură, organizează, strâng... cum după orice slujbă. Tanti Alexandra trece înspre naos, cu mânecile sumese până la jumătatea bicepşilor/tricepşilor brahiali. A/duce nişte substantive de întins pe jos. Îi spun: "Ce muşchi ai matale, tanti Alexandra! Şi ce forţă! Te invidiez, nu alta!"... Fără să se oprească şi fără să clipească, simpatica Alcătuire omenească mă priveşte peste umăr şi-mi zvârle un zâmbet şi o replică... de îngheţare: "Aşa, cu muşchii ăştia, cum mă vezi, nea Ioane, dacă-ţi dau una, te fărâm!"... Desigur, hazul general e pe măsura circumstanţelor! Parcă mă şi văd făcut K.O.! Parcă mă şi văd faţă în faţă cu şeful Parohiei, plângându-mă şi spunându-i: "Iartă-mă, părinte! M-a caftit tanti Alexandra! M-a pus la punct! La pământ, adică! E mai abitir decât Vitoria Lipan!"

Citit 225 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro