De-a lungul scurtei sau prea lungii mele vieţi, aşa, pentru ca să nu mi se pară că (nu) fac nimic, am fumat trei apartamente cu câte trei camere fiecare, în buricul târgului, nu oriunde! Dacă traduc în ouă de găină contravaloarea cestor locuinţe fumate, nici măcar Acceleratorul de Particule de la Geneva n-ar putea a/mesteca în gigantica Omletă rezultată prin punerea în aplicare imediată a Contractului cu Marile Guverne ale Foamei şi Carităţii Mondiale! Am „inspirat” fumul până la rotule, până la călcâie, până nu mai „expiram” nici o moleculă! Am duhănit trei pachete cu tutun per ziuă/noapte! Adicătelea, una peste alta, mediind începutul cu sfârşitul, rezultă cam o sută de ouă în două zeci şi patru de ore! Fără cuvinte, nu?... Sigur că da!... Însă, pentru a-mi satisface pofta diavolească de nicotină, am făcut tot posibilul să cunosc pe cineva cu dare de mahorcă mai ieftină, mai aşa, mai altfel, mai gratis, mai...!... Şi uite-aşa am făcut rost de Maria, o fumătoare la fel de catastrofală, devoratoare de poeţi şi de poezie printre aburi de cafea, nouri de fum şi fine parfumuri de alcool! Şi uite-aşa mi s-a pus pata pe Maria! Şi uite-aşa trăgeam/vâram nicotina în doi, în clacă, în cerc, în cenaclu! Ieşea fumul pe uşi, pe ferestre, prin toate găurile... de ziceai că umblă Furnalul 6 prin cartier, nu joacă! Însă, până la urmă, n-am făcut nici o brânză! Mi le dădea mai ieftine, dar le plăteam şi pe ale ei! Şi totuna era! Dar ce? Poţi să te laşi de iarba dracului, cu una, cu două, cu trei... pile la Tutungerie, fie ele şi de tip Maria?... Până într-o zi, când era să mă ia Sarsailă din preajma Catedralei! Maria a chemat Ambulanţa, m-a însoţit până la Cardiologia Spitalului Judeţean... şi a plecat! Nu ştiam că n-am s-o mai văd niciodată! Cu inima pe monitorul cardiografului, (mă) gândeam la ea, ca la o Singurătate pierdută! Doctorul priceput la inimă îmi zâmbea şi-mi zicea că-i moarte curată, dacă se îndreaptă linia de pe ecran! Şi uite-aşa m-am „apucat de lăsat”, cum zice poetul Gelu Şipote! Şi iată ce am văzut şi ce am citit (trei zile şi trei nopţi pe sticla) „televizorului” prăfuit!
"E gata tot. Încep să plec. Nu se mai poate. Nu mai aştept. Sunt lăcrămat. Fac primul pas. Mă uit în urmă: sfânta mea Singurătate îmi face semne şi mă roagă să n-o las!/... Era s-o uit. Mi-a fost alături, totdeauna. Mi-a fost de suflet la uşor, dar şi la greu. M-a păcălit cu Sanctitatea Sa, întruna. Şi-am păcălit-o cu iubirea mea, mereu!/... Gata. O strig. O iau pe toată. Fiecare cuvânt al ei îmi este, mâine, de folos. Singurătatea stă cuminte-n buzunare. Este cam grea, însă nu vreau s-o dau pe jos!/... N-o dau pe jos, că are pletele cărunte. Aude greu. Şi merge greu. Şi vede greu. Mergem aşa... încet şi singuri... tocmai unde... începem iar Euridice şi Orfeu!”... NEC PLUS ULTRA!
