Motto:
"calul călare pe cal/ calul călare pe calul călare/ calul călare pe calul călare pe cal/ calul călare pe calul călare pe calul călare" (Adrian Păunescu)
Libertate şi Eliberare! Nobleţe şi Măreţie! Răbdare şi Înţelepciune! Suferinţă şi Blândeţe! Curăţenie şi Respect! Regalitate şi Stăpânire!... Scriu aici doar câteva, numai câteva dintre calităţile/ însuşirile pe care mi le arată existenţa în Trecut şi în Prezent şi în Viitor a Măriei-sale, Calul!... Patrupedul care a „făcut” mai mult de jumătate din Istoria pe care Nemernicia-sa, Omul, o schingiuieşte, o falsează, o denaturează, o siluieşte, o scuipă, o afuriseşte, o zvârle-n derizoriu! Animalul care nu se plânge niciodată, dar plânge tăcând cu cei mai mari şi mai rari ochi din Lume, cu cele mai mari şi mai amare lacrămi de pe Pământ... când ciomagul şi furia unui ţigan cretin, de pildă, îl croieşte de-a lungul spinării... când carnea-i cotropită de răni şi bube îi putrezeşte de vie în mizeria şi-n indiferenţa aceluiaşi ţigan idiot, tot de pildă! Nu?... Ce să le spun cailor? Nu cred că-s în stare la mai mult de atât: „hai să ne sfădim fără sâc! sâc!.../ să ieşim din iastă fundătură,/ să fugim din ist calabalâc/ şi din iastă acră mură-n gură!.../ hai să ne jucăm de-a omul... hai.../ hai să dăm la cai bună-vestire.../ cailor, di/stinşii noştri cai/ în război şi-n pace şi-n iubire!// cailor... la trap şi în galop,/ în buiestru şi-n zăbală... fie-i/ scrisei voastre sufletul meu, rob.../ hai să dăm o şansă Veşniciei:/ fără voi, nu are nici un rost,/ se sfârşeşte-ndată şi nu are/ gând şi vorbă că va fi, c-a fost../ i se surpă duhu-n lumânare!// toată viaţa v-am ţinut în ham,/ până-n inimi v-am bătut caiele,/ v-am lovit aşa, nitam-nisam,/ cu ciomag şi bici şi spuse rele!...// cer iertare, cailor... vă rog, răsăriţi din morţi şi cărţi uitate!.../ n-am potcoave, frâuri şi noroc!.../ hai să dăm nobleţea-n cavalcade!”//... Sigur că da! Nu?... Iar ţie... (ţie, Ileano! Cosânzeano! Năzdrăvano!)... ce să-ţi spun? Te rog foarte mult să ai grijă de Zmeu şi să-l asculţi în pragul serii, când vine la geamurile tale din partea de Nord a Moldovei de Sud... şi-ţi re/citeşte ceastă Cerere de Libertate şi Eliberare!... Da?... „Tu vii cu cei fluturi (de vorbă) din vale...!/ eu vin cu cei greieri (de vorbă) din deal...!/ s-aude cum cad şapte vorbe regale/ şi reci: nu cumva să cădeţi de pe cal!// Te-aud!... te apropii!... cuvintele tale/ bat până la mine... (şi fluturii bat).../ şi greierii mei... (cu vioare mortale).../ ating dezmierdatul acestui Înalt!// Mă vezi? mă apropii!.../ cuvintele mele/ ajung tocmai unde s-aude că vii,/ că veniţi să începem Lucrarea sub stele/ ce stau în Mişcare prin ochii pustii?// Să vezi ce-ntâmplare când ultima vale/ va trece călare cu ultimul deal,/ cu noi... s-ascultăm şapte vorbe regale/ şi reci: nu cumva să cădeţi de pe cal!”//... Da?
