(!) de-a lungul şi de-a latul Vremelniciei mele,
am dat cu pietre-n Cântec, în Lună şi în Stele,
am azvârlit cu flăcări în Ruguri şi în Rugi...
şi am furat Cuvinte şi Lacrimi de pe Cruci (!)
(!) ce-i cu atâta Lună? - i-am zis (în gura mare)
iubitei mele - uite cum umblă pe Cărare
şi-şi târâie Bocancii, pândeşte, bate-n Geam
şi vrea să-i spun oleacă nişte Omar Khayyam (!)
(!) ce-i cu atâtea Triluri? ce-i cu atâtea Stele? -
îmi tulbură Iubirea, nu pot să dorm, de ele -
ce-i cu atâtea Lemne Crucite în Mister
când eu nu am Căldură... şi dârdâi în Chiler (?!)
(!) le dau la Foc... să ardă, să piară toate, toate -
ce Adevăr? ce Lacrimi? Minciuni! Eternitate?
nimic mai Fals! zvârl pietre-n Iubire şi în Geam -
văz Duhuri bune? rele? - nimic şi lut Khayyam (!)