Mergem alături, în tăcere absolută, parcă ni s-ar fi epuizat orice-ntrebare, orice răspuns, orice dialog legat de fascinanta/nimicitoarea istorisire/povestire a lui Octavian Holeră, omul care a încercat să se facă invizibil, însă a greşit Reţeta şi s-a nenorocit! Mergem spre Anticariat, taman în locul unde, cu câteva ore înainte, ne-am cunoscut! Sparg tăcerea: „Spune-mi, prietene fără şansă/noroc de scăpare, ce ai să-mi arăţi aşa de important, de mă duci înapoi?” „Ai răbdare, ai să vezi şi ai să auzi, ai să te convingi definitiv de tragedia în care m-am vârât, ai să afli că am fost prevăzător, însă am sfidat Bunul Simţ, adică Legea Fundamentală a Vremelniciei pe Pământ! Iată, deja am ajuns pe strada lui Caragiale! Nu mai avem mult!” – îmi răspunde straniul meu personaj dintr-o lucrare diavolească şi dumnezeiască deopotrivă!...Şi mergem! Şi mergem! Şi-i propun Emil Cioran – „Pe culmile disperării”!...Îmi dă replică imediată: „Trăim doar pentru faptul că nu avem curaj să ne sinucidem”!...Sigur că da! Bietul meu Om/Robot ştie cât de mult a scris şi a vorbit filozoful român din Franţa, despre Sinucidere! Apropo, chiar aşa-i: dacă te-ncumeţi să citeşti şi să-nţelegi tot ce-a scris Emil Cioran despre acest Fenomen, renunţi definitiv la Sinucidere şi cauţi altă metodă de Rezolvare a oricărui Complex! Sunt sigur că şi dumneavoastră, domnilor şi doamnelor cititori de ”Viaţa liberă”, aţi constatat cât de „frumos” şi cât de „lămuritor” se „pronunţă” şi-şi argumentează Cioran poziţia în legătură cu Suicidul! Nu?...Iată, nenorocirea lui Holeră nu poate fi îndepărtată nici prin Sinucidere! Dar omul speră! Speră şi mănâncă! Mănâncă plante cu nemiluita, recomandate de Vraciul/Şamanul din Kathmandu!...Iată, se vede scara de la uşa Anticariatului! Nu mai batem în scândura străveche! Intrăm aşa, ca intruşii! Iar doamna para/simpatică afişează acelaşi surâs complice lui Holeră! Oare ştie ceva? Oare ascunde ceva? Octavian se apleacă şi-i şopteşte! Doamna merge la un raft, caută preţ de câteva clipe, se întoarce către noi şi zice: „Am găsit-o! Nu a cumpărat-o nimeni! Că lumea nu (prea) mai citeşte scrieri SF, darămite de altele! Iacăt-o! Vezi că Textul tău e la pagina 113, unde l-ai lăsat Atunci!”...Şi-i înmânează lui Octavian un alt „Om invizibil”! Acesta răsfoieşte romanul care l-a ispitit până la autodistrugere, scoate o coală împăturită, îşi opreşte din cădere câteva lacrimi (bile) sinilii, deschide fila şi-ncepe să citească!...(Stai să auzi!)
Un deștept foarte slab (X) Scris de Ion Zimbru
